Tuesday, December 18, 2018

pe credit

spațiu.
nu știu unde ești. vreau să știu și nu vreau în aceeași măsură. mi-e totuna dacă plouă ninge
sau dacă cerul se deschide să ne arate un al cincilea anotimp
fără să ne rușinăm fiindcă nici măcar n-am îndrăznit să ni-l imaginăm.
aceste gânduri îmi dau senzația de vagă durere. e normal
să doară (îmi spun) doar cred în ele
de aceea ele vin așa.
și visele dor. însă asta nu trebuia să se întâmple.
brațele mi s-au urâțit sunt niște lopeți din carne și sânge. sunt descalificate.
de azi nu vor mai putea face parte din mine.
aici nu e un loc unde se exagerează ușor. aici se intuiește
așa cum ai intui că un vas din sticlă în care torni apă fierbinte se va crăpa de sus în jos
inima e prima care decade. creierul e doar puțin uscat ca un fruct de pădure într-o pungă de hârtie maro pe un cuptor de la țară. cineva ne-a șters orice memorie
despre noi înșine. pe credit primim o singură amintire despre ceea ce iubim. perfecţiunea nu cere martori. pare atât de firesc să urmărim o singură fericire care să ne țintuiască pieptul. fantastic. nu e să fie.
even better. o suferință ne va încălzi restul organelor minut după minut
oră după oră pe măsură ce notăm cuvinte despre niște lucruri ca să ni le apropiem.
you don't like it? sorry. that's fine. not everything is going to be that weird from now one.
I promise you'll have fun. I promise I will talk nicely. I promise to make everyone around me happy
truly happy.
niște linii invizibile care nici măcar nu seamănă cu sârma ghimpată trec peste trupul meu
chiar prin mijlocul lui. o graniță care desparte brusc o familie cu mai mulți minori.
jumătate rămâne în urmă și plânge.
și plânge.


Sunday, December 16, 2018

poezia

the infant is crying for his mom
his crying-
the story of an abandonment

poezia nu îți caută nervii
nu-ți pretinde toate orele nopții
nici umbrele
nici tăcerea
în armura ei fixă
o doare undeva de suferința ta
din care ți-ai făcut față de perină
de tristețea ta
de inteligența ta sclipitoare
poezia e infantul care plânge cu lacrimi după mama lui

limbajul îți vrea sângele
până la ultima picătură
nu șanțurile în care ai borât
nu podelele pe care ți-ai desenat cu limba sfârșitul
nu curvele nu ploaia nu întunericul
nu renunțarea

nu eșecul.

critica voastră means nothing to me
nothing.
I'll never be one of yours.
never.


Friday, December 14, 2018

*

îți vorbesc mult repede și tare de parcă un tren de mare viteză trece pe aici în același timp de parcă aș bate cuie în oasele noastre să le țin pentru totdeauna împreună. cel mai greu de străpuns sunt cele micuțe care nu pot primi atâta greutate
renunț și tac. tăcerea mă preface în lavă. mă preling pe niște scări circulare în sus până la singura stea vie cât ochiul aprins a lui Dumnezeu în care noi nu ne vedem fiindcă nici nu suntem. atunci fac cale întoarsă. trec de iarba rămasă sub zăpadă până dau de singurul om îngropat în hainele tale și mă cutremur. simt durere și frică.
urlu până când nu-mi mai văd mâinile cu care îi zgâlțâi pieptul să-l întreb când ți-a furat veșmintele și unde te-a ascuns. viu să mi-l aduci îi strigam celui mort și știam că nimeni nu mă aude


Wednesday, December 12, 2018

*

nu te grăbi. neantul așteaptă și va ataca
dacă ți-ai găsit vocea lăuntrică înseamnă că iubirea e foarte aproape 
ai venit din întuneric și te îndrepți înspre el  
tot ce se va scrie a fost deja imaginat de altcineva
visele trebuiau să rămână unice 
atașate de oasele tale
nu-ți mai aparțin. cineva ți le ia și le pune deoparte 
extracții fără durere
ca niște inele cu chihlimbar luate seara de pe degete
încremenită în tine. absorbită în gândul tău 
faci semne micuțe în formă de litere 
în altă emisferă este deja mâine 
pentru tine ziua crește în timp ce pășești
fă-ți plăcerile mici întinde-te aici
și așteaptă-ți trecutul 
în cenușa lui nu caută nimeni


  

Tuesday, December 11, 2018