Wednesday, April 11, 2018

pe mâine


în jurul meu totul se dizolvă de dimineață îmi fac timp 
pentru câteva exerciții 
încep ușor și simplu prin a mă întreba fără să ridic din sprâncene  
fără să mă pufnească râsul 
de ce-am fost lăsați aici 
liberi 
sub soarele harnic ca un lucrător din clasa de mijloc 
ni se pregătește a doua zi 
a treia zi 
mereu următoarea
all work and no play
în Mumbay oamenii poartă măști chirurgicale pe gură 
să nu înghită insecte atunci când respiră
cine le hrănește insectele?
în mijlocul lumii ești 
adormit 
ca ciobanul Endymion într-o peșteră din Mt. Latmus după sărutul Selenei 
în mijlocul lumii însă ții fereastra închisă 
vrei să-ți duci mâna la frunte 
lași asta pe mâine


Monday, April 9, 2018

miracole


miracole încă se mai întâmplă printre noi 
dragi ascultători de radio 
degeaba mergeți încovoiați către joburi 
precum niște veritabile “slugi angajate la destin”   
precum niște pumnale sica bătute în fier la 1000°C
la foc din lemn de esență tare
noi suntem aici pentru voi
noi inventăm premii
noi vi le dăruim  
voi nu trebuie decât să ghiciți 
o mie de dolari pe săptămână 
poate chiar două ne-am hotărât 
suntem generoși oferim două mii de dolari pentru restul vieții 
visătorilor autentici 
care încă stau în picioare & 
citesc arheologii experimentale
pasionați de senzații tari 
ca fierarii daci de ciocane dălți pile spatule leviere dornuri poansoane

doamna și domnul Richardson


ce bucurie să vă revăd doamnă ce bucurie
mințea cu nerușinare coafeza 
zâmbindu-i fals doamnei Richardson 
așadar cine doriți să fiți astăzi?
doamna Richardson iese de la coafor 
și se îndreaptă spre firma de avocatură
secretarul o sună a treia oară în dimineața asta
doamnă sora dumneavaostra a sunat de nenumărate ori  
este vorba despre soțul dumneavoastră
spune-i să aștepte acum avem de lucru
dar doamnă e vorba de o chestiune foarte urgentă 
bine fă-mi legătura
vorbește scurt cu sora ei apoi îi cheamă pe toți 
în ședința obișnuită de fiecare început de lună 
după ce stenografa și ultimii avocați au părăsit sala de conferințe
doamna Richardson își așează ochelarii pe un teanc de hârtii
și-i spune secretarului 
pe lângă toate astea domnul Richardson 
chiar astăzi a găsit de cuviință să moară


Monday, March 26, 2018

atât de șters

se face noapte aici te ridici și pleci
murmuri ceva atât de șters 
de parcă ziua asta  a respirat  printr-un singur plămân 
și acela bolnav
de parcă cineva a tors lumina 
în fâșii subțiri subțiri
de fum  
îți simți sufletul rezistent ca o nuia 
două picături de lacrimi cad dintr-un ochi 
fără să se pornească dezastrul
din urmă se aude un tropăit 
sunt numai norii negri care se joacă
cap pajură cap pajură
ce-ți pasă mergi mai departe fără biografie 
senină ca o poveste de-o singură pagină
ca un fundal invizibil dintr-un desen
 

Tuesday, March 6, 2018

casa de noapte

am intrat în magazin cu teamă
m-am uitat în stânga m-am uitat în dreapta nu mă urmărea nimeni
haine și lucruri așezate în ordine pe umerașe pe rafturi peste tot până în tavan
de undeva îmi ies în față doi copii și încep să țipe fericiți în gura mare 
tuși!!!!!!!
i-am luat pe genunchi și le-am spus
diseară când mergeți la pat să nu stați prea mult cu ochii deschiși veți visa 
un copac galben și mare cât un oraș
să nu vă fie frică urcați-vă în el și întindeți-vă pe crengile lui calde 
copacul va fi casa voastră de noapte
OK aunty au spus copiii bye bye
s-au îndepărtat și nu i-am mai văzut
am mai rămas puțin acolo am cumpărat două rochii 
două cordeluțe și două perechi de panotfi



Monday, March 5, 2018

de când mă știu

de când mă știu am fost curajoasă 
în toate visele mele noapte de noapte am dat dovadă de atâta curaj
atâta curaj să cred că sunt mai mult decât o mașinărie
cu dinții de lapte să vorbesc la persoana I
să repet anumite cuvinte de două ori de trei ori 
de patru ori să fac puzzle din ele  
într-unul din vise am mers prea departe  
ajunsesem scriitoare nu fiindcă vreodată
mi-aș fi dorit asta in real life ci numai așa 
să-i arăt prietenei mele că putem să ne vizităm 
la orice oră fără să ne anunțăm cu 3 ceasuri înainte
alt motiv n-am mai găsit 
zice unul într-o poezie că nevesti-sii îi plăcea
grădinăritul mai mult decât orice

într-o zi a pierdut-o 
și-a trebuit să sape după ea 
adânc 
adânc
în pământ


   

Monday, February 19, 2018

*

my life makes no sense spuse deodată femeia
din fața lui
e ca și cum ai citi o poveste cu multe pagini rupte încerci
să ghicești apar personaje cu adrese necunoscute
fără nicio legătură între ele
devii agitat îl cauți pe Dumnezeu îți cauți părinții
nici pe ei nu-i găsești
femeia nu purta niciun zâmbet &
niciun fel de bijuterii
tu pari unul dintre tinerii aceia
norocoși
born with the silver spoon in their mouth
continua să-i vorbească omului cu patru inimi
i-am privit pentru o secundă prefăcându-mă
că-mi șterg ochelarii însă ea m-a văzut
a pocnit scurt din două degete
masa lor s-a făcut pe loc de mărimea unei cutii de chibrituri
nu-i mai vedeam
nu mai puteam auzi ce-și spuneau

mă voi duce să-I cer să mă facă una cu oamenii mici