Monday, August 6, 2018

caleidoscop


james dean a murit într-un accident la volanul unui porsche
lângă cholame california
drumul sub roțile mașinii e o pârtie albă

 
trecem pe sub gâturile subțiri ale macaralelor
care ne păzesc orașul in weekend


 
suntem liberi. am scăpat din camera de gândit

 
numai copiii și bătrânii îți vor răspunde
dacă-i intrebi
cât de departe e departele


fără să încerce să schimbe subiectul

 
aici a fost odată un lac. încă există.

 
aici în loc de nisip au fost pietre mari
ca niște oase de dinozauri
învelite în ceață


 
aici muntele drept
păstrăvul iute și apa adâncă


 
dimineața te trezești brusc. știi cine ești
dar nu mai știi unde


 
aici a fost odată
un drum cu multe direcții.
o oază de verdeață
iubirea. un caleidoscop
sticla colorată lumina și mătasea fină
încă există



Monday, July 16, 2018

*


locuri și oameni 

despre care nu mai ai nimic de spus

cu greu se mai iese

din infernul laudei de sine 

ne cărăm piticii pe creier la vedere 

odată aranjați într-o ordine firească   

moartea a ajuns răspândită din ecran în ecran 

fără sunet de fanfare 

e atâta tristețe în jur de simți ziua asta

ca pe un pod pe care-l treci fiindcă n-ai încotro 

și tocmai cu tine se surpă

viața e posibilă numai în spatele casei tale

unde-i betonul crăpat

de-acolo ies câteva firișoare de iarbă 

două legături de buruieni 

și-o jumătate de păpădie

copiii sunt foarte ocupați 

să salveze o gânganie  

de care ți-e scârbă

o urcă pe-un băț lung 

și-l țin îndreptat 

către soare


Wednesday, June 6, 2018

cei aleși



cei aleși 

se vor dedulci cu vise 

prin casele lor 

scufundate în lucruri  

de jos

până sus

 

în tavan

stă deschisă  

o gaură mare ca după război

pe-acolo se văd păsările 

cu ciocurile lor aurii 

pe-acolo 

coboară din cer

nestingheriți 

părinții 

se poartă firesc se apropie

ne mângâie 

cu mâinile lor 

translucide 

 

atunci 

secunda nu mai știe de ea

se tot naște și moare și iar reînvie

 

noi- ca statuile

lacrimile- ca sălciile

părinții- cum îi știm bine

nu se lasă ușor-

hai puiu’ mamii 

hai curaj

să vindem casa asta 

pe care-au zidit-o albinele 

unor oameni sosiți aici 

de pe alte continente 

lasă-mă pe mine să le vorbesc multe multe 

atâtea am să le spun

în limba noastră -

un clopot pe-un munte


aer de interior


am mâncat un măr galben 

doream doar să mă răcoresc  

am lăsat destul 

de mult pe cotor 

așa cum făcea doamna farcaș  

învățătoarea mea din clasa  

a 2-a  

apoi m-am lăsat într-un cot  

am strivit cotorul  

după care am început să mă-ntristez ușor 

uitasem că l-am lăsat acolo

nu se face 

să dai vina pe-un fruct

sau pe ce-a mai rămas din el 

 

de partea cui ești tu?  

 

heidegger “poetry- no game…”

   

arunc 

și eu zarul 

deși știu dinainte 

în partida asta 

nu se câștigă 

ce bine e

când poți să participi

 

poezia- poftă de inimă  

de nesomn

 

ceaiul fierbe la foc mic 

în miezul nopții

nu mă ridic 

felia de pâine 

e deja 

arsă

 

aducem 

pe lume copii

zâmbim 

când își întorc 

capetele după lumină 

să-și facă curaj 

pe tălpi 

straturi subțiri   

de lut

mamele le sărută și cresc

cresc

Dumnezeu se uită 

înfloresc crenguțele într-o grădină

de vară

 

pe la ora șapte și jumătate

m-am imbrăcat și-am plecat 

la muncă 

am corectat contracte  

până mi s-a făcut foame 

nu mă așteptam 

să fim cinci oameni la masă  

de obicei 

mănanc 

singură  

și mai înghit bucăți mari de aer 

de interior

Friday, June 1, 2018

nu-mi vorbi

nu-mi mai vorbi domnule Larkin
despre tinerii dansatori și mișcările lor solemne prin aer
imitând fulgii de gheață
nici nu voi sta aici să te-ascult cum proclami
că nimic nu se-ntâmplă nicăieri niciodată
am adunat bănuți pentru un taxi sunt liberă să plec
de îndată ce-mi voi aminti numele cartierului și data de astăzi
fii fără grijă n-am să adorm
n-am ațipit niciodată stând în picioare
cât despre pâine și bolta înstelată
numai de bine
deși nu pot să nu observ cum "de jur împrejurul universului
au fost ridicate ziduri foarte înalte"
le voi sparge cum sparge puiul firav coaja de ou
voi da
de pământ
ne vom hrăni unul cu altul


Wednesday, May 30, 2018

S


de la N am învățat șeptică șaișase război șah

am învățat cum se lovește în cap șarpele de câmpie

și cum se întind piciorușele de broască sub apă

am mai aflat tot ce se putea afla pe vremea aia despre

metallica și jackie chan

nu demult mi-a vorbit exaltat despre S

de la S am aflat de berman

li po nicanor parra acosmei și alexandru

scrie și fii fericită îmi spune S

“poezia te face om”

la care eu nu știu ce să-i răspund

tocmai a intrat Regina

își trage aproape un scaun

are atâtea să-mi povestească