Tuesday, July 18, 2017

lucruri împărțite



s-au comandat rechizitele pentru birou
America are 16 ani e prinsă deja în sistem
merge la școală vara lucrează
merge la școală toamna iarna primăvara
vara lucrează merge la școală lucrează la școală
nu le-a cerut insistent părinților ei
extra timp
ne împarte fiecăruia
câte un pix cu pastă albastră sau neagră
câte un caiet și un calendar de perete
(numai celor care au rezistat aici minim 5 ani)
timpul ca o centură de autostradă
ocolește nebunia orașului
primesc în plus o gumă de șters
ce s-a ales de viața mea
o senzație de amețeală și neputință
de parcă tocmai ai aflat
că nu mai poți citi jurnalul preferat online
fiindcă autorul și-a încheiat socotelile cu anul ăsta scheletic
America mă întreabă ceva
n-o mai aud
mă pierd pe străzile unui oraș medieval din Franța
printre niște clădiri părăsite
și câteva versete din Luca
“să nu luați nimic pe drum.
în orice casă veți intra să rămâneți acolo
până veți pleca din locul acela”
un soare de iulie se lasă greu
peste nicio patrie


Friday, May 5, 2017

~

nu-ți fie teamă când îți vorbesc ca unui străin 
e multă moarte în jur
e multă primejdie 

numai armele ascunse
ale celor ce ni se-aseamănă 
ne vor putea doborî 

în urma noastră 
pământul va geme se va  tăvăli de durere

timpul se va umple de bube
noaptea în brațele ei îl va ține




(imagine: Judith Jibd)


knife in the water

revăzut "Knife in the water" fără să clipesc pentru 94 de minute
Polanski at his best! 
din foarte multe poze găsite online am ales-o pe aceasta și alegerea nu e întâmplătoare,   personajul feminin nu are un rol cheie, lama cuțitului are doar două părți.




Wednesday, May 3, 2017

nu ne auzim


"- Cu cine-ai vrea să stai de vorbă? 
-  Cu luna. Dar nu ne auzim. Acolo stă cineva. 
-  Și ce ți-ai mai dori? 
-  Să am coadă pe cap, ca stăpânul…”
(Cinghiz Aitmatov)

 

dragă doamnă și domnule Kashi
dumneavoastră  nu doriți să știți  
dar vă asigur că ni se face poftă
când cineva deschide cu zgomot
un baton de ciocolată 
cu alune în autobuz sau la locul de muncă 
nu se mai stă de vorbă 
nu se mai admite să ne împărțim nimic
între noi

în sfârșit
s-a deschis  biblioteca aflată de anul trecut în construcție
lângă mine o fată cu ochii de sticlă
se trage de buze  își aduce părul  la gură
din când în când se uită 
speriată
la mișcările celorlați 
ea este singură. ea citește  mai departe cu voce tare 
the secret hum of a daisy
dumneavoastră cumpărați bijuterii din grecia și marea britanie 
vă comandați o excursie într-o țară cu climă
tropicală
 

citim mai departe din cartea durerii
pe care n-o mai citisem până acum 
always be ready and vigilant” fiindcă
aici ziua pare că-i noaptea 
noaptea pare mai lungă decât veacul
iar dimineața 
he he dimineață de dimineață 
Mankurt ne distribuie tuturor
același număr de contracte
vă spun ca să știți
dragă doamnă și domnule Kashi


(imagine: Gulnur Mukazhanova)

Monday, May 1, 2017

Matei Levi

Să nu plângi când mă voi duce,  mă implora mama
mângâindu-mi obrazul
Nu plânge, îmi făcea iarăși semne 

când în juru-i luminile aproape s-au stins 
Hai să  vorbim  despre Dumnezeu
Matei Levi, lasă scrisul, banii nu ne mai sunt de nici un folos acum
Ne avem unii pe alţii pentru suferinţă
Spune-ne tu  despre cum își lăsau măslinii 
crengile încărcate până jos 
cum pământul năștea aburi de durere și chin 
și cât de grea s-a făcut greutatea pământului 
din noaptea aceea până acum
Între timp, au urcat  enorm prețurile  grădinilor, 
ale ascultării, cu mult, mult mai mult








(imagine Robert Malherbe)

Thursday, April 27, 2017

încă un veac de singurătate

cuvintele se retrag
până acolo unde nimeni nu te mai recunoaște
legat de patul tău cu rotile
plutești deasupra grădinilor vii
gesturile florilor în direcția vântului
nu te mai agită
nu-ți mai dau dezlegări la vis
întinzi mâinile
te sprijini de crucile înclinate
ale părinților tăi

foarte aproape de ele
nimicul
mănâncă nimicul
mai rămâne
ceva
cât să se lingă pe degete mai rămâne ceva

numai bun pentru alte răsărituri




(imagine: Marta Spendowska)