Wednesday, June 6, 2018

cei aleși



cei aleși 

se vor dedulci cu vise 

prin casele lor 

scufundate în lucruri  

de jos

până sus

 

în tavan

stă deschisă  

o gaură mare ca după război

pe-acolo se văd păsările 

cu ciocurile lor aurii 

pe-acolo 

coboară din cer

nestingheriți 

părinții 

se poartă firesc se apropie

ne mângâie 

cu mâinile lor 

translucide 

 

atunci 

secunda nu mai știe de ea

se tot naște și moare și iar reînvie

 

noi- ca statuile

lacrimile- ca sălciile

părinții- cum îi știm bine

nu se lasă ușor-

hai puiu’ mamii 

hai curaj

să vindem casa asta 

pe care-au zidit-o albinele 

unor oameni sosiți aici 

de pe alte continente 

lasă-mă pe mine să le vorbesc multe multe 

atâtea am să le spun

în limba noastră -

un clopot pe-un munte


aer de interior


am mâncat un măr galben 

doream doar să mă răcoresc  

am lăsat destul 

de mult pe cotor 

așa cum făcea doamna farcaș  

învățătoarea mea din clasa  

a 2-a  

apoi m-am lăsat într-un cot  

am strivit cotorul  

după care am început să mă-ntristez ușor 

uitasem că l-am lăsat acolo

nu se face 

să dai vina pe-un fruct

sau pe ce-a mai rămas din el 

 

de partea cui ești tu?  

 

heidegger “poetry- no game…”

   

arunc 

și eu zarul 

deși știu dinainte 

în partida asta 

nu se câștigă 

ce bine e

când poți să participi

 

poezia- poftă de inimă  

de nesomn

 

ceaiul fierbe la foc mic 

în miezul nopții

nu mă ridic 

felia de pâine 

e deja 

arsă

 

aducem 

pe lume copii

zâmbim 

când își întorc 

capetele după lumină 

să-și facă curaj 

pe tălpi 

straturi subțiri   

de lut

mamele le sărută și cresc

cresc

Dumnezeu se uită 

înfloresc crenguțele într-o grădină

de vară

 

pe la ora șapte și jumătate

m-am imbrăcat și-am plecat 

la muncă 

am corectat contracte  

până mi s-a făcut foame 

nu mă așteptam 

să fim cinci oameni la masă  

de obicei 

mănanc 

singură  

și mai înghit bucăți mari de aer 

de interior

Friday, June 1, 2018

nu-mi vorbi

nu-mi mai vorbi domnule Larkin
despre tinerii dansatori și mișcările lor solemne prin aer
imitând fulgii de gheață
nici nu voi sta aici să te-ascult cum proclami
că nimic nu se-ntâmplă nicăieri niciodată
am adunat bănuți pentru un taxi sunt liberă să plec
de îndată ce-mi voi aminti numele cartierului și data de astăzi
fii fără grijă n-am să adorm
n-am ațipit niciodată stând în picioare
cât despre pâine și bolta înstelată
numai de bine
deși nu pot să nu observ cum "de jur împrejurul universului
au fost ridicate ziduri foarte înalte"
le voi sparge cum sparge puiul firav coaja de ou
voi da
de pământ
ne vom hrăni unul cu altul


Wednesday, May 30, 2018

S


de la N am învățat șeptică șaișase război șah

am învățat cum se lovește în cap șarpele de câmpie

și cum se întind piciorușele de broască sub apă

am mai aflat tot ce se putea afla pe vremea aia despre

metallica și jackie chan

nu demult mi-a vorbit exaltat despre S

de la S am aflat de berman

li po nicanor parra acosmei și alexandru

scrie și fii fericită îmi spune S

“poezia te face om”

la care eu nu știu ce să-i răspund

tocmai a intrat Regina

își trage aproape un scaun

are atâtea să-mi povestească


Monday, May 21, 2018

that bloody magnolia tree



stau ca o statuie la
intersecția pfingsten cu lake street
în față un pod construit peste o autostradă cu 8 benzi 
la capătul lui niște copaci fără flori umbră  destulă si Regina
în pauza de fumat la o distanță bunicică de clădirea angajatorului
no guns & no smoking policy strictly enforced
să tot fie vreo 30 de grade
Regina poartă
negru ca în fiecare zi
după o copilărie dură în Arkansas 
de fiecare dată când ne întâlnim îmi povestește cum se ceartă
cu maică-sa la telefon de la nimicuri apoi turuie mai departe
despre familia ei despre bunicul ei matern un copil din flori al  faimosului boxer
Philadelphia Jack O'Brian și alte amănunte picante
cu gândul la Regina și la poveștile ei
intru în clădire cu același plictis cu care-am ieșit  
îmi cumpăr un coca-cola de la tonomat 
beau porcăria asta  din colorant de gândaci 
cam o dată
de două ori pe lună
nu pot renunța
la fumat am renunțat cu 11 ani în urmă   
din când în când aș vrea
să mai fumez
dar mă țin tare
dacă aș avea un complice constant
nu m-aș mai ține
de pe hol aud avocatul cum strigă
I have to put you under oath!
you have to testify do you understand?
dar nu se poate domnule
eu nu pot da mărturie
decât despre ceea ce văd
dinăuntrul
cutiei mele de sticlă
vă dau cuvântul meu am încercat
avocatul părea să-și piardă răbdarea
nu mai putea urmări
roller costerul din ochii clientului său
am încercat am încercat am încercat am încercat
vă zic  
mi-am comandat o cafea
mi-a fost servită fierbinte ah mi-am ars sufletul
iar ea
ei bine ea ar fi putut să rămână a mea
pentru totdeauna  sau măcar până a-nflorit
that bloody magnolia tree




Tuesday, April 24, 2018

cimitirul poemelor


pe mama a tăiat-o în frunte un vraci

să-i alunge boala

pe tata nu

el n-a fost niciodată bolnav

și nici nu e tipul de om care să creadă

în vraci și alte bazaconii  

 

ne aflăm în cimitirul poemelor

de-o parte și de cealaltă

coloane lungi de cuvinte

ici colo mai apare câte un om

care se bucură de soare

de la răsăritul până la apusul lui 

care poate atinge și cele mai firave obiecte 

cu umbrele lor de fum

le poate trece

dintr-o zi în alta  

fără să le pretindă  schimbări spectaculoase

de teamă să nu cumva secătuiască rezervele  

de schimbări ale zilei

 

dacă privești atent 

bulevardele și autostrăzile în mișcare

nu mai înțelegi de unde a început totul 

faci un semn 

în locul în care ai stat și-ai privit 

te îndepărtezi

aerul lovește cu putere într-un piept sănătos

lăsându-i urme adânci  

un câmp brăzdat de-a latul

un singur anotimp

 

nu-ți fie teamă

va rămâne locul acela

în care ai stat și-ai privit 


Wednesday, April 11, 2018

pe mâine


în jurul meu totul se dizolvă de dimineață îmi fac timp 
pentru câteva exerciții 
încep ușor și simplu prin a mă întreba fără să ridic din sprâncene  
fără să mă pufnească râsul 
de ce-am fost lăsați aici 
liberi 
sub soarele harnic ca un lucrător din clasa de mijloc 
ni se pregătește a doua zi 
a treia zi 
mereu următoarea
all work and no play
în Mumbay oamenii poartă măști chirurgicale pe gură 
să nu înghită insecte atunci când respiră
cine le hrănește insectele?
în mijlocul lumii ești 
adormit 
ca ciobanul Endymion într-o peșteră din Mt. Latmus după sărutul Selenei 
în mijlocul lumii însă ții fereastra închisă 
vrei să-ți duci mâna la frunte 
lași asta pe mâine