Cine a zis

 

se cădea în tristețe. se schimba ritmul pașilor. ordinea anotimpurilor 

dar nu și presiunea sângelui

asta intra în sarcina îngerului protector.

pe birou am o grămadă uriașă de contracte

dar eu stau adusă pe gânduri 

         ÎNCHID 

            ȘI DESCHID 

                BECURILE 

să se lumineze. să se întunece 

ca apoi iar să se lumineze 

HOW ABOUT THAT!

las întrerupătorul în pace 

mă așez cuminte la masă 

         mănânc gris cu lapte 

         linG linGura cu nutella & alune de pădure

mă simt plină de viață. 

aventuroasă îmi deschid o doză de coca-cola 

pe care am lipit ieri un sticker galben 

     în formă de happy  face

speranța a lucrat în toți anii ăștia cu normă dublă 

dar a rămas la fel de tânără

            nu te teme

lumina nu are labirinturi 

sunt toate în mintea noastră 

     cum să nu te iubești?!

     îți spui cântă! 

                          și cânți 

cu voce joasă 

un fel de alto cu ecou de bucătărie

cine mai cântă cu mine?

cine ține ritmul?

cuvintele vor veni de la sine

au dat fructele în rod 

   în delirium

strălucesc pietricelele din zidurile caselor

                 capătul Zilelor care ne-au mai rămas 

                 se Zărește deja

cine a zis că iubirea e cea care ne scapă de moarte?

cine a zis că suntem Liberi 

și Zborul nu depinde de aripă?

și apoi

mi-am pus o rochie cărămizie să merg într-un loc unde ni se cerea să ne ridicăm "pe picioare", iar alții erau întrebați în fața tuturor să răspundă la niște întrebări mult prea grave pentru anii lor, și m-am gândit la război, nu, nu acela din cărți, la imaginile de-acolo care au rămas, de săptămâni întregi, cu mine, și apoi la moarte, și apoi la viață, nu neapărat în ordinea asta, și nu am fost atât de tristă ca în alte duminici, deși nimic nu se schimbase, și ni se tot cerea să ne ridicăm pe picioare, și treaba asta mă irita cumplit, și nu puteam face nimic să schimb asta, și așteptam să se deschidă o ușă