sfârșit de săptămână cu frunze de leuștean uscat
care se destramă în palmă
vin alb liliac apă
lucruri care nu pot fi explicate
să mai putem vorbi
înainte să ni se împietrească privirile
să ieșim din noaptea zilei pe vârfuri
urmărind albatroșii
cum taie blatul pufos
al cerului
trecând de barba lui Dumnezeu
va trebui să-și găsească alte personaje.
alte valuri.
dincolo de porțile din aur vom mai avea oare părinți
frați floarea soarelui
parcuri alei cu castani bucurii nesperate
lacrimi
The singing
is a kind of dying
~ Anne Sexton
ah de n-ar fi prea târziu
s-o luăm de la început
niciodată să nu mai înlocuim
vibrațiile inimii
cu reflecția asupra lor
să nu mai măsurăm
spațiul
de la muțenia unei planete la alta
să plângem
până ne adorm dinții
să visăm că am rămas
într-un loc
unde portocalii sunt veșnic în floare
iar timpul nu se mai
împarte între dimineața și seara
ieri în orășelul vecin
un tâlhar a omorât un brutar polonez
pentru numai $50
de treizeci de ani făcea pâine
după rețeta
învățată de la bunicii lui
acum locul acela miroase a sânge.
deci a infern.
din serile reci curge aceeași tristețe
orele dimineților sunt pline
până la vârf de consoane și de regrete
încă o dată
soarele te va găsi neschimbat
a durat ceva
până să ceri socoteală oaselor tale
urmărind acrobațiile veverițelor
printre ramurile copacilor înalți
sau poate e doar ceața asta
ca fumul
de pe urma unei grenade
cui să-i ceri voie să te ierți
să faci pace cu cele mai tăcute părți
ale inimii tale
să te lipești de oglinzi
is it a bad time să trecem la surâsuri?
la morți subite
la galopat dincolo de toate singurătățile
seara cade așa cum cad sufletele
soldaților anonimi într-un război
care nu le-a adus
decât o ultimă lacrimă înghețată
și-o dată exactă pe mormânt.
nu am nici cea mai mică idee
de ce mirodeniile de pe rafturile
magazinului indian din cartier
m-au făcut să mă îngrijorez
de semnele care mi-au apărut de curând
pe brațul drept.
un băiat de vreo 8-9 ani
vorbea cu tatăl lui
uite tata eu știu că mama caută
vopsea henna hai cumpără-i tu
n-am mai ascultat unde-a dus
conversația lor
deși e a doua natură să prinzi ce zic
ceilalți
să le înghesui într-un volum
pe lângă impresii despre calitatea oxigenului
despre lumina din spicul de grâu
maxilarul lui Narcis
râsetele Meduzei
invenții rumegușuri soarele dintr-o zi de miercuri etc.
ca un jurnal al fericirii
ținut de un angajat al unei agenții de turism
care nu va ajunge vreodată
în niciuna din vacanțele exotice
pe care le vinde.