avalon

            For the City is monstrous,

            and its mouth suffers

            no issue 

            ~ Paul Auster

 

în centrul orașului avalon luminile sunt sparte

sângele locuitorilor se odihnește

           istoria -  pe loc repaus

țâșnitoarele scuipă iarba 

          în stânga și-n dreapta

marginile norilor se desprind din cer 

și se pornesc să-i măture albastrul

camionul cu obiecte cumpărate pe internet 

lasă în fața ușilor pachetele pe jumătate desfăcute

dintr-o cutie se poate vedea 

            coada unui palmier

            

din alta o poșetă din ochi de șarpe 

reviste cu imagini deocheate o gorilă 

satisfăcută sforăie în holul 

de la intrarea unei clădiri cu multe etaje

ocupând locul sticlelor cu lapte

peștișorii aurii evadează din acvariile cu apă murdară

un autobuz huruie apropiindu-se

despică asfaltul

cine este regele acestui loc

și ce are de zis 

                despre felul în care visează supușii lui? 

Neptun

instinctul de-a o suna pe mama

gustul cafelei se schimbă brusc

norii se retrag întunericul își desface aripile 

peste case

acordurile de ghitară 

marca Calexico sau René Aubry

amestecate cu parfumul toamnei 

mă ademenesc să-mi imaginez 

apele negre de gheață 

ale planetei Neptun

cea mai îndepărtată de Soare

vântul deschide toate ușile

putem începe acum

in the water, the fire...

 

lumini și umbre

                 (but if you look long enough,

                 eventually

                 you will be able to see me.)

                 ~ Margaret Atwood

nu te voi lua de mână 

să-ți arăt clădirile copacii

unduirile străzilor 

orășelul acesta curat 

oceanul bărcile din chibrituri în larg               

nici fruntea mea acoperită de gânduri 

        n-am să-ți descriu în câte 

        feluri s-a deghizat 

        întunericul pentru a mă recunoaște

nici nu-ți voi spune cum trec 

zi de zi prin parcurile 

brăzdate în dungi 

         de lumini și umbre             

chiar acum schițez un dreptunghi 

și-ți spun 

imaginează-ți o fereastră

nu promit că se va deschide

The Redwing

 

când știi ce vrei de la viață

scriitorii își scot filele de jurnal 

de la naftalină și le împrăștie pe facebook  

sunt neschimbați din tinerețe dădeau sfaturi

& se visau în lumina reflectoarelor 

nimeni nu le-a spus 

că luna e balonul acela 

alb 

și 

plin de mistere 

sfoara care îl ține a încăput 

și în mâna mea mică am ținut strâns 

de ea nu i-am dat drumul vreodată

oricât de mult ar fi plâns cerul cu ploile lui

ori mama 

făcută și ea tot din lacrimi

 

valuri

manualele ne spun că vor veni zăpezile

drumurile vor fi iar închise 

odată am zburat la numai câteva palme 

de pământ 

să nu-mi grăbesc ritmul inimii

să nu aud copacii cum respiră prin frunze

din copilărie am pus și eu umărul 

la cerul ăsta atât de albastru 

iar acum îl văd înghițit de valuri uriașe

cu inima am clipit cu inima am pășit 

cu inima mi-am mișcat buzele 

până când inima s-a mutat în afara 

trupului meu ce ai de gând să faci cu viața ta 

ce înseamnă numele pe care-l porți

never mind. in season five the world is ending 

de unde atâtea întrebări fără răspunsuri

atâtea căderi curajul nu se învață 

ca mersul pe bicicletă și nu e ceva permanent 

e doar una 

dintre milioanele de secunde care contează

să te ridici brusc să supraviețuiesti

în urma ta lumea viselor 

lipită de fereastră