zile în care port o singură față
stric tot ce era destinat să ajungă stricat
dar sunt fericită că am mâini
cu ele îmi acopăr ochii
sunt mulțumită că pot visa
fiindcă o inimă fără vise nu-i decât un disc uzat
nu mi se cere nimic
mi se promite tot atâta
dincolo de ferestre păsările preocupate cu firimiturile
până când fereastra dispare
pe masă paharele fac acrobații
într-un singur picior
dispar și ele
ploaia începe timid
apoi cade în rafale
până nu se mai știe cine plânge afară
și cine înăuntru
No comments:
Post a Comment