Monday, December 31, 2018
Saturday, December 29, 2018
Friday, December 28, 2018
coral
ne ascundem de ploaie
într-o sală ticsită cu reviste și cărți
individul din fața mea poartă un papion decolorat
cu laptopul pe genunchi scrie
apoi zâmbește cuiva prezent în ecran
lângă el un alt individ citește o carte voluminoasă fără titlu ori nume
o asistentă medicală soarbe din când în când
dintr-o cafea starbucks
cu privirea pierdută în colțuri de pereți
de printre rafturi apare o fată
împinge un cărucior plin de cărți
pe pielea ei tatuată se deschide o pădure. păsări mari își întind ghearele pe gâtul ei
un șarpe coral șerpuiește printre picioarele omului cu papion
și-și îndreaptă ochii acoperiți de solzi
înspre noi
niciodată n-au greșit ținta
într-o sală ticsită cu reviste și cărți
individul din fața mea poartă un papion decolorat
cu laptopul pe genunchi scrie
apoi zâmbește cuiva prezent în ecran
lângă el un alt individ citește o carte voluminoasă fără titlu ori nume
o asistentă medicală soarbe din când în când
dintr-o cafea starbucks
cu privirea pierdută în colțuri de pereți
de printre rafturi apare o fată
împinge un cărucior plin de cărți
pe pielea ei tatuată se deschide o pădure. păsări mari își întind ghearele pe gâtul ei
un șarpe coral șerpuiește printre picioarele omului cu papion
și-și îndreaptă ochii acoperiți de solzi
înspre noi
niciodată n-au greșit ținta
Tuesday, December 18, 2018
pe credit
mi-e totuna dacă plouă ninge
sau dacă cerul se deschide să ne arate
un al cincilea anotimp
fără să ne rușinăm fiindcă nici măcar n-am îndrăznit să ni-l imaginăm.
aceste gânduri îmi dau senzația de vagă durere. e normal
să doară. și visele dor. însă asta nu trebuia să se întâmple.
aici e un loc unde se exagerează ușor. se intuiește
așa cum ai intui că un vas din sticlă în care torni apă fierbinte se va crăpa de sus în jos
inima e prima care decade.
pe credit
primim o singură amintire despre ceea ce iubim.
perfecţiunea nu cere martori
pare atât de firesc să urmărim o singură
fericire care să ne țintuiască pieptul.
fantastic. nu e să fie.
even better.
metaphor - the opportunity of a lifetime.
you don't like it? sorry. that's fine. not everything
is going to be that weird from now one.
I promise you'll have fun. I promise I will talk nicely. I promise
to make everyone around me happy
truly happy.
sau dacă cerul se deschide să ne arate
un al cincilea anotimp
fără să ne rușinăm fiindcă nici măcar n-am îndrăznit să ni-l imaginăm.
aceste gânduri îmi dau senzația de vagă durere. e normal
să doară. și visele dor. însă asta nu trebuia să se întâmple.
aici e un loc unde se exagerează ușor. se intuiește
așa cum ai intui că un vas din sticlă în care torni apă fierbinte se va crăpa de sus în jos
inima e prima care decade.
pe credit
primim o singură amintire despre ceea ce iubim.
perfecţiunea nu cere martori
pare atât de firesc să urmărim o singură
fericire care să ne țintuiască pieptul.
fantastic. nu e să fie.
even better.
metaphor - the opportunity of a lifetime.
you don't like it? sorry. that's fine. not everything
is going to be that weird from now one.
I promise you'll have fun. I promise I will talk nicely. I promise
to make everyone around me happy
truly happy.
Sunday, December 16, 2018
poezia
the infant is crying for his mom
his crying-
the story of an abandonment
poezia nu îți caută nervii
nu-ți pretinde toate orele nopții
nici umbrele
nici tăcerea
în armura ei fixă
o doare undeva de suferința ta
din care ți-ai făcut față de perină
de tristețea ta
de inteligența ta sclipitoare
poezia e infantul care plânge cu lacrimi după mama lui
limbajul îți vrea sângele
până la ultima picătură
nu șanțurile în care ai borât
nu podelele pe care ți-ai desenat cu limba sfârșitul
nu curvele nu ploaia nu întunericul
nu renunțarea
nu eșecul.
critica voastră means nothing to me
nothing.
I'll never be one of yours.
never.
his crying-
the story of an abandonment
poezia nu îți caută nervii
nu-ți pretinde toate orele nopții
nici umbrele
nici tăcerea
în armura ei fixă
o doare undeva de suferința ta
din care ți-ai făcut față de perină
de tristețea ta
de inteligența ta sclipitoare
poezia e infantul care plânge cu lacrimi după mama lui
limbajul îți vrea sângele
până la ultima picătură
nu șanțurile în care ai borât
nu podelele pe care ți-ai desenat cu limba sfârșitul
nu curvele nu ploaia nu întunericul
nu renunțarea
nu eșecul.
critica voastră means nothing to me
nothing.
I'll never be one of yours.
never.
Friday, December 14, 2018
*
îți vorbesc mult repede și tare de parcă un tren de mare viteză trece pe aici în același timp de parcă aș bate cuie în oasele noastre să le țin pentru totdeauna împreună. cel mai greu de străpuns sunt cele micuțe care nu pot primi atâta greutate
renunț și tac. tăcerea mă preface în lavă. mă preling pe niște scări circulare în sus până la singura stea vie cât ochiul aprins a lui Dumnezeu în care noi nu ne vedem fiindcă nici nu suntem. atunci fac cale întoarsă. trec de iarba rămasă sub zăpadă până dau de singurul om îngropat în hainele tale și mă cutremur. simt durere și frică.
urlu până când nu-mi mai văd mâinile cu care îi zgâlțâi pieptul să-l întreb când ți-a furat veșmintele și unde te-a ascuns. viu să mi-l aduci îi strigam celui mort și știam că nimeni nu mă aude
renunț și tac. tăcerea mă preface în lavă. mă preling pe niște scări circulare în sus până la singura stea vie cât ochiul aprins a lui Dumnezeu în care noi nu ne vedem fiindcă nici nu suntem. atunci fac cale întoarsă. trec de iarba rămasă sub zăpadă până dau de singurul om îngropat în hainele tale și mă cutremur. simt durere și frică.
urlu până când nu-mi mai văd mâinile cu care îi zgâlțâi pieptul să-l întreb când ți-a furat veșmintele și unde te-a ascuns. viu să mi-l aduci îi strigam celui mort și știam că nimeni nu mă aude
Thursday, December 13, 2018
*
we are not
helpless as little children but later
when we face love
the leftovers from your table would feed me
for the remaining of my days
when we face love
the leftovers from your table would feed me
for the remaining of my days
Wednesday, December 12, 2018
*
nu te grăbi. neantul așteaptă și va ataca
dacă ți-ai găsit vocea lăuntrică înseamnă că iubirea e foarte aproape
ai venit din întuneric și te îndrepți înspre el
tot ce se va scrie a fost deja imaginat de altcineva
visele trebuiau să rămână unice
atașate de oasele tale
nu-ți mai aparțin. cineva ți le ia și le pune deoparte
extracții fără durere
ca niște inele din chihlimbar luate seara de pe degete
încremenită în tine. absorbită în gândul tău
faci semne micuțe în formă de litere
în altă emisferă este deja mâine
pentru tine ziua crește în timp ce pășești
fă-ți plăcerile mici întinde-te aici
și așteaptă-ți trecutul
în cenușa lui nu caută nimeni
dacă ți-ai găsit vocea lăuntrică înseamnă că iubirea e foarte aproape
ai venit din întuneric și te îndrepți înspre el
tot ce se va scrie a fost deja imaginat de altcineva
visele trebuiau să rămână unice
atașate de oasele tale
nu-ți mai aparțin. cineva ți le ia și le pune deoparte
extracții fără durere
ca niște inele din chihlimbar luate seara de pe degete
încremenită în tine. absorbită în gândul tău
faci semne micuțe în formă de litere
în altă emisferă este deja mâine
pentru tine ziua crește în timp ce pășești
fă-ți plăcerile mici întinde-te aici
și așteaptă-ți trecutul
în cenușa lui nu caută nimeni
Tuesday, December 11, 2018
Monday, December 10, 2018
nu
inima nu e
flexibilă
e o casă într-un
vârf de munte
izvorul nu e departe
ferestrele luminează în și din afară
privește-o cum arde
plâng toate diminețile care vor veni. soarele arzător.
umerii singuri
plâng pământul pe care a fost ridicată odată
casa aceasta
plâng apa
care va spăla alte trupuri
plâng brațele tale triste
înălțările
coborârile repetițiile
mesele grele de coate întinse
izvorul nu e departe
ferestrele luminează în și din afară
privește-o cum arde
plâng toate diminețile care vor veni. soarele arzător.
umerii singuri
plâng pământul pe care a fost ridicată odată
casa aceasta
plâng apa
care va spăla alte trupuri
plâng brațele tale triste
înălțările
coborârile repetițiile
mesele grele de coate întinse
clopotele care nu se
mai mișcă
plâng toate vocile înecate de plânset.
numai ochii tăi și păsările
mai sfințesc cerul
cercetătorii ne asigură că avem nevoie
de nouăzeci de bilioane de ani
să ajungem până în cealaltă parte a universului
iar asta doar dacă am călători printre stele
e vremea noastra de-acum
și-a nopților negre
plâng toate vocile înecate de plânset.
numai ochii tăi și păsările
mai sfințesc cerul
cercetătorii ne asigură că avem nevoie
de nouăzeci de bilioane de ani
să ajungem până în cealaltă parte a universului
iar asta doar dacă am călători printre stele
e vremea noastra de-acum
și-a nopților negre
Tuesday, December 4, 2018
*
ecoul
absenței
dintr-un
piept
în altul
și rânjetul
batjocoritor de după
al
întunericului
Monday, December 3, 2018
odată
și eu purtam
grija lunii, a minții mele, și-a scutecelor de unică folosință
mijeam ochii de
parcă lumea era prinsă într-un ecran
pe ceilalți îi
vedeam ca pe unul singur
nu mă grăbeam
să ridic mâna să opresc ceva din mers
să ajung
nicăieri
meniul zilei se
citea cu voce tare
ah, bune mai
erau cuvintele
și nu ne dureau
Sunday, December 2, 2018
mai e puțin
mai e puțin
până când sufletele noastre vor arde
mai trași la față mai înstrăinați unii de alții
copiii ascunși în căsuțele păpușilor și-a ursuleților de pluș
vor umple străzile
condamnații își vor lăsa scaunele electrice
și vor cânta într-o limbă moartă
oh ubi coepimus (de-unde să-ncepem)
mai e puțin
până când norii din vis își vor întinde mâinile și ne vor îmbrățișa
ca pe niște păsări abandonate
ziua de mâine e deja aici atât de aproape
un pic plânsă un pic trasă la față
până când sufletele noastre vor arde
mai trași la față mai înstrăinați unii de alții
copiii ascunși în căsuțele păpușilor și-a ursuleților de pluș
vor umple străzile
condamnații își vor lăsa scaunele electrice
și vor cânta într-o limbă moartă
oh ubi coepimus (de-unde să-ncepem)
mai e puțin
până când norii din vis își vor întinde mâinile și ne vor îmbrățișa
ca pe niște păsări abandonate
ziua de mâine e deja aici atât de aproape
un pic plânsă un pic trasă la față
Saturday, December 1, 2018
pentru zilele când
îți vei trece degetele
peste pojghița rece de pe geamuri
ți se va face dor
de aroma aceea blestemată
a dulceții de gutui
dintr-un borcan spart între dinți
Thursday, November 29, 2018
*
sunt foarte
optimistă
extrem de optimistă
sunt o bombonieră
vă ofer bomboane de ciocolată
de cafea
de miere
de rom
de lapte
îngrășați-vă le spunea
în timp ce-i ura în mod egal
pe toți
până la ultimul
extrem de optimistă
sunt o bombonieră
vă ofer bomboane de ciocolată
de cafea
de miere
de rom
de lapte
îngrășați-vă le spunea
în timp ce-i ura în mod egal
pe toți
până la ultimul
Monday, November 26, 2018
love is where dream is
am reușit să scriu primul poem de la coadă la cap
învăț zi de zi meseria de a supraviețui
fără tine
jubilez în jurul ideilor lejere pe care le născocesc
nu înveți nimic de la oamenii singuri și triști
dar ei sunt singurii care pot vedea în inima ta
fugi cât mai e timp fugi ți-am spus
nu-ți schimba obiceiurile
ce mai aștepți?
dă tuturor lucrurilor dimprejurul tău numele tău dacă vrei
nu numai ființele vii visează o viață nouă
ține-ți palma deschisă spre cer
și-ai să vezi va acoperi câteva stele
o femeie îți apare în vis
o iubeai atât de mult încât visul nu ți-a mai dat-o
love is where dream is
leave no trace I say
nothing matters nothing makes sense
ai fost invitat la petrecere
o ușă se deschide
muzica nu se oprește
când ieși
Sunday, November 25, 2018
Monday, November 19, 2018
nici eu nu mai sunt
mâini nevăzute
mi-au scris poemele
mi-au măsurat
spațiile
goale dintre
mărgelele de coral
mi-au netezit
părul cu reflecții de umbră
soarele gri
a fost luat pe sus
închis
într-o clinică în turnul de sticlă
poemul
acesta crește
din el
însuși ca o inimă crudă
jumătate
ploaie măruntă cealaltă jumătate deșert
din cer s-au
deschis fântâni și ne-au acoperit
ca pe niște
obiecte pure
Saturday, November 10, 2018
*
m-am trezit
niște ochi îmi ardeau pielea
ca niște cioburi de sticlă ținute prea mult în soare
fugărind o fantomă m-am trezit.
din trupul meu, nu demult o balanță,
dinți otrăviți au mușcat.
o ceață își scutură haina peste oraș
ici-colo
câte un om singur sub același blestem
închidem ochii
să ne vedem
jealousy
excursii în țări exotice
masaje cu pietricele fierbinți numai și numai din aur
excavate de archeologi tineri
cu mâinile lor subțiri și timide
o construcție unică
un edificiu complex în jurul unei idei salvatoare
saloane de lectură din literatura universală consacrată
oh câte n-aș mai putea face
însă stau aici where I belong
în nemișcare
ascult cu urechile
ciulite
la zgomotul infernal făcut de inima mea
prinsă în furia unei "energii degradante"
nino
stau la coadă, aștept o pizza aburindă
cu mine stă și mama. vorbim
ea despre viață, eu despre moarte.
locuiesc într-o casă de lemn, îmi spune
deodată se înserează
ajung acasă, așez pizza pe masă
am văzut-o pe mama azi, zic
de unde știi că ea era?
ea era, m-a lăsat să plâng ușor
pe umerii ei din lemn
Thursday, November 8, 2018
oglinzi
motto:
"Experience is voluntary"
Michael Palmer
o oglindă răsturnată peste o altă oglindă
nimeni nu-și mai vorbește
o cărămidă peste altă cărămidă peste altă cărămidă
în urmă firișoare de sânge
ni se promite o vreme mai bună
o viață mai bună
mai poftiți pe la noi
acesta este un poem
acest poem nu te va face mai fericit
acest poem nu este o amandină
nici nu are gust amărui de noapte
acest poem nu te va face să iubești
nici să urăști
acest poem nu-ți va aduce aminte de moarte
(rămâne pe altădată)
nu-ți va plăti cheltuielile de bloc nici transportul public
nu va face nimic din toate acestea
într-o zi
a fost ulima zi de școală
flori haina neagră inscripționată cu literele alfabetului albe
scenă microfoane cortina grea
tocmai în ziua aceea am căzut în rahat până-n gât
singura metaforă aici ar putea fi coafura regelui soare
a mătușii care mi-a venit degrabă în ajutor
mai mult de rușine decât de drag
și tocmai în ziua aceea purtam șalopeta mea preferată
la care am fost nevoită să renunț
ca la o pisică moartă îngropată în spatele casei
din ziua aceea m-am hotărât ca orice ar fi
și orice s-ar întâmpla
să nu mai cad niciodată
așa am crescut eu în acel an cât alții în același an
după aceea niciun noroc mai de doamne-ajută
nu și-a lăsat urme adânci în țeasta mea
a trebuit să memorez ca orice alt copil tabla înmulțirii
comentarii teoreme demonstrații
să scot asul din mânecă proiecte referate
să mimez frumusețea
să-mi potrivesc așteptările
după alte ore exacte
la sfârșitul lui noiembrie avem programată o întâlnire
cu toți colegii de departament împrăștiați prin toată lumea
ne-au comandat îmbrăcăminte la fel
ca să ne recunoască
cum își recunoaște ghidul turiștii din grup prin muzee
cum își recunoaște Dumnezeu cetele de heruvimi și serafimi
acest poem nu este o declarație
pe acest poem nu-l încearcă nici o durere
nu mai mai pot face nimic cu acest poem
o albină rămasă din vară în podul casei
a intrat în camera mea
și-i plac la nebunie
pereții pe care am scris
"Experience is voluntary"
Michael Palmer
o oglindă răsturnată peste o altă oglindă
nimeni nu-și mai vorbește
o cărămidă peste altă cărămidă peste altă cărămidă
în urmă firișoare de sânge
ni se promite o vreme mai bună
o viață mai bună
mai poftiți pe la noi
acesta este un poem
acest poem nu te va face mai fericit
acest poem nu este o amandină
nici nu are gust amărui de noapte
acest poem nu te va face să iubești
nici să urăști
acest poem nu-ți va aduce aminte de moarte
(rămâne pe altădată)
nu-ți va plăti cheltuielile de bloc nici transportul public
nu va face nimic din toate acestea
într-o zi
a fost ulima zi de școală
flori haina neagră inscripționată cu literele alfabetului albe
scenă microfoane cortina grea
tocmai în ziua aceea am căzut în rahat până-n gât
singura metaforă aici ar putea fi coafura regelui soare
a mătușii care mi-a venit degrabă în ajutor
mai mult de rușine decât de drag
și tocmai în ziua aceea purtam șalopeta mea preferată
la care am fost nevoită să renunț
ca la o pisică moartă îngropată în spatele casei
din ziua aceea m-am hotărât ca orice ar fi
și orice s-ar întâmpla
să nu mai cad niciodată
așa am crescut eu în acel an cât alții în același an
după aceea niciun noroc mai de doamne-ajută
nu și-a lăsat urme adânci în țeasta mea
a trebuit să memorez ca orice alt copil tabla înmulțirii
comentarii teoreme demonstrații
să scot asul din mânecă proiecte referate
să mimez frumusețea
să-mi potrivesc așteptările
după alte ore exacte
la sfârșitul lui noiembrie avem programată o întâlnire
cu toți colegii de departament împrăștiați prin toată lumea
ne-au comandat îmbrăcăminte la fel
ca să ne recunoască
cum își recunoaște ghidul turiștii din grup prin muzee
cum își recunoaște Dumnezeu cetele de heruvimi și serafimi
acest poem nu este o declarație
pe acest poem nu-l încearcă nici o durere
nu mai mai pot face nimic cu acest poem
o albină rămasă din vară în podul casei
a intrat în camera mea
și-i plac la nebunie
pereții pe care am scris
Monday, November 5, 2018
termeni uzuali
el era unul dintre oamenii aceia "mult iubiți"
cărora le strălucește umbra și după ce trec
iar asta îl făcea vulnerabil
în seara aceea pe ea o usturau ochii de la rimelul "darkest than dark"
adu-mi te rog e acolo pe raftul oglinzii
el era tăcut ca un faraon ajuns piatră
și cu toate astea umbla pretutindeni cu patru inimi în piept
ceea ce îl obosea foarte tare
a dibuit burețelul l-a înmuiat în demachiantul lichid
i-a șters pleoapele apoi i le-a sărutat
să împărțim îl implora ea să împărțim totul
avea ce avea cu termenii uzuali cum ar fi fericirea și nefericirea
pe care mereu îi confunda
fără să-i fie prea rușine de asta
și mai avea câteva întrebări
însă el era în picioare deja pleca
acolo unde nu-l va mai găsi nimeni
până nu se va întoarce de bunăvoie
ronțăit de singurătatea primită în dar
atunci când ceruse să i se dea un trup
cărora le strălucește umbra și după ce trec
iar asta îl făcea vulnerabil
în seara aceea pe ea o usturau ochii de la rimelul "darkest than dark"
adu-mi te rog e acolo pe raftul oglinzii
el era tăcut ca un faraon ajuns piatră
și cu toate astea umbla pretutindeni cu patru inimi în piept
ceea ce îl obosea foarte tare
a dibuit burețelul l-a înmuiat în demachiantul lichid
i-a șters pleoapele apoi i le-a sărutat
să împărțim îl implora ea să împărțim totul
avea ce avea cu termenii uzuali cum ar fi fericirea și nefericirea
pe care mereu îi confunda
fără să-i fie prea rușine de asta
și mai avea câteva întrebări
însă el era în picioare deja pleca
acolo unde nu-l va mai găsi nimeni
până nu se va întoarce de bunăvoie
ronțăit de singurătatea primită în dar
atunci când ceruse să i se dea un trup
Monday, August 6, 2018
caleidoscop
james dean a murit într-un accident
la volanul unui porsche
lângă cholame california
drumul sub roțile mașinii e o pârtie albă
lângă cholame california
drumul sub roțile mașinii e o pârtie albă
care ne păzesc orașul in weekend
dacă-i intrebi
cât de departe e departele
fără să încerce să schimbe subiectul
ca niște oase de dinozauri
învelite în ceață
păstrăvul iute și apa adâncă
dar nu mai știi unde
un drum cu multe direcții.
o oază de verdeață
iubirea. un caleidoscop
sticla colorată lumina și mătasea fină
încă există
Wednesday, August 1, 2018
Monday, July 16, 2018
*
locuri și oameni
despre care nu mai ai nimic de spus
cu greu se mai iese
din infernul laudei de sine
ne cărăm piticii pe creier la
vedere
odată aranjați într-o ordine
firească
moartea a ajuns răspândită din ecran
în ecran
fără sunet de fanfare
e atâta tristețe în jur de simți
ziua asta
ca pe un pod pe care-l treci fiindcă
n-ai încotro
și tocmai cu tine se surpă
viața e posibilă numai în spatele
casei tale
unde-i betonul crăpat
de-acolo ies câteva firișoare de
iarbă
două legături de buruieni
și-o jumătate de păpădie
copiii sunt foarte ocupați
să salveze o gânganie
de care ți-e scârbă
o urcă pe-un băț lung
și-l țin îndreptat
către soare
Wednesday, June 6, 2018
cei aleși
cei aleși
se vor dedulci cu vise
prin casele lor
scufundate în lucruri
de jos
până sus
în tavan
stă deschisă
o gaură mare ca după război
pe-acolo se văd păsările
cu ciocurile lor aurii
pe-acolo
coboară din cer
nestingheriți
părinții
se poartă firesc. se apropie
ne mângâie
cu mâinile lor
translucide.
nu se lasă ușor
hai puiu’ mamii
hai curaj
să vindem casa asta
pe care-au zidit-o albinele
unor oameni sosiți aici
de pe alte continente.
lasă-mă pe mine să le vorbesc
atâtea am să le spun
în limba noastră
un clopot de munte
aer de interior
am mâncat un măr galben
doream doar să mă răcoresc
am lăsat destul
de mult pe cotor
așa cum făcea doamna farcaș
învățătoarea mea din clasa
a 2-a
apoi m-am lăsat într-un cot
am strivit cotorul
după care am început să mă-ntristez
ușor
uitasem că l-am lăsat acolo
nu se face
să dai vina pe-un fruct
sau pe ce-a mai rămas din el
de partea cui ești tu?
heidegger “poetry- no game…”
arunc
și eu zarul
deși știu dinainte
în partida asta
nu se câștigă
ce bine e
când poți să participi
poezia- poftă de inimă
de nesomn
ceaiul fierbe la foc mic
în miezul nopții
nu mă ridic
felia de pâine
e deja
arsă
aducem
pe lume copii
zâmbim
când își întorc
capetele după lumină
să-și facă curaj
pe tălpi
straturi subțiri
de lut
mamele le sărută și cresc
cresc
Dumnezeu se uită
înfloresc crenguțele într-o grădină
de vară
pe la ora șapte și jumătate
m-am imbrăcat și-am plecat
la muncă
am corectat contracte
până mi s-a făcut foame
nu mă așteptam
să fim cinci oameni la masă
de obicei
mănanc
singură
și mai înghit bucăți mari de
aer
de interior
Friday, June 1, 2018
nu-mi vorbi
nu-mi mai vorbi domnule Larkin
despre tinerii dansatori și mișcările lor solemne prin aer
imitând fulgii de gheață
nici nu voi sta aici să te-ascult cum proclami
că nimic nu se-ntâmplă nicăieri niciodată
am adunat bănuți pentru un taxi sunt liberă să plec
de îndată ce-mi voi aminti numele cartierului și data de astăzi
fii fără grijă n-am să adorm
n-am ațipit niciodată stând în picioare
cât despre pâine și bolta înstelată
numai de bine
deși nu pot să nu observ cum "de jur împrejurul universului
au fost ridicate ziduri foarte înalte"
le voi sparge cum sparge puiul firav coaja de ou
voi da
de pământ
ne vom hrăni unul cu altul
despre tinerii dansatori și mișcările lor solemne prin aer
imitând fulgii de gheață
nici nu voi sta aici să te-ascult cum proclami
că nimic nu se-ntâmplă nicăieri niciodată
am adunat bănuți pentru un taxi sunt liberă să plec
de îndată ce-mi voi aminti numele cartierului și data de astăzi
fii fără grijă n-am să adorm
n-am ațipit niciodată stând în picioare
cât despre pâine și bolta înstelată
numai de bine
deși nu pot să nu observ cum "de jur împrejurul universului
au fost ridicate ziduri foarte înalte"
le voi sparge cum sparge puiul firav coaja de ou
voi da
de pământ
ne vom hrăni unul cu altul
Wednesday, May 30, 2018
S
de la N am învățat șeptică șaișase război
șah
am învățat cum se lovește în cap șarpele
de câmpie
și cum se întind piciorușele de
broască sub apă
am mai aflat tot ce se putea afla pe
vremea aia despre
metallica și jackie chan
nu demult mi-a vorbit exaltat despre
S
de la S am aflat de berman
li po nicanor parra acosmei și
alexandru
scrie și fii fericită îmi spune S
“poezia te face om”
la care eu nu știu ce să-i răspund
tocmai a intrat Regina
își trage aproape un scaun
are atâtea să-mi povestească
Monday, May 21, 2018
that bloody magnolia tree
stau ca o statuie la
intersecția pfingsten cu lake streetîn față un pod construit peste o autostradă cu 8 benzi
la capătul lui niște copaci fără flori umbră destulă si Regina
în pauza de fumat la o distanță bunicică de clădirea angajatorului
no guns & no smoking policy strictly enforced
să tot fie vreo 30 de grade
Regina poartă
negru ca în fiecare zi
după o copilărie dură în Arkansas
de fiecare dată când ne întâlnim îmi povestește cum se ceartă
cu maică-sa la telefon de la nimicuri apoi turuie mai departe
despre familia ei despre bunicul ei matern un copil din flori al faimosului boxer
Philadelphia Jack O'Brian și alte amănunte picante
cu gândul la Regina și la poveștile ei
intru în clădire cu același plictis cu care-am ieșit
îmi cumpăr un coca-cola de la tonomat
beau porcăria asta din colorant de gândaci
cam o dată
de două ori pe lună
nu pot renunța
la fumat am renunțat cu 11 ani în urmă
din când în când aș vrea
să mai fumez
dar mă țin tare
dacă aș avea un complice constant
nu m-aș mai ține
de pe hol aud avocatul cum strigă
I have to put you under oath!
you have to testify do you understand?
dar nu se poate domnule
eu nu pot da mărturie
decât despre ceea ce văd
dinăuntrul
cutiei mele de sticlă
vă dau cuvântul meu am încercat
avocatul părea să-și piardă răbdarea
nu mai putea urmări
roller costerul din ochii clientului său
am încercat am încercat am încercat am încercat
vă zic
mi-am comandat o cafea
mi-a fost servită fierbinte ah mi-am ars sufletul
iar ea
ei bine ea ar fi putut să rămână a mea
pentru totdeauna sau măcar până a-nflorit
that bloody magnolia tree
Tuesday, April 24, 2018
cimitirul poemelor
pe
mama a tăiat-o în frunte un vraci
să-i
alunge boala
pe
tata nu
el
n-a fost niciodată bolnav
și
nici nu e tipul de om care să creadă
în
vraci și alte bazaconii
ne
aflăm în cimitirul poemelor
de-o
parte și de cealaltă
coloane
lungi de cuvinte
ici
colo mai apare câte un om
care
se bucură de soare
de
la răsăritul până la apusul lui
care
poate atinge și cele mai firave obiecte
cu
umbrele lor de fum
le
poate trece
dintr-o
zi în alta
fără
să le pretindă schimbări
spectaculoase
de
teamă să nu cumva secătuiască rezervele
de
schimbări ale zilei
dacă
privești atent
bulevardele
și autostrăzile în mișcare
nu
mai înțelegi de unde a început totul
faci
un semn
în
locul în care ai stat și-ai privit
te
îndepărtezi
aerul
lovește cu putere într-un piept sănătos
lăsându-i
urme adânci
un
câmp brăzdat de-a latul
un
singur anotimp
nu-ți
fie teamă
va
rămâne locul acela
în
care ai stat și-ai privit
Wednesday, April 11, 2018
pe mâine
în jurul meu totul se dizolvă de dimineață îmi fac timp
pentru câteva exerciții
încep ușor și simplu prin a mă întreba fără să ridic din sprâncene
fără să mă pufnească râsul
de ce-am fost lăsați aici
liberi
sub soarele harnic ca un lucrător din clasa de mijloc
ni se pregătește a doua zi
a treia zi
mereu următoarea
all work and no play
în Mumbay oamenii poartă măști chirurgicale pe gură
să nu înghită insecte atunci când respiră
cine le hrănește insectele?
în mijlocul lumii ești
adormit
ca ciobanul Endymion într-o peșteră din Mt. Latmus după sărutul Selenei
în mijlocul lumii însă ții fereastra închisă
vrei să-ți duci mâna la frunte
lași asta pe mâine
Subscribe to:
Posts (Atom)