în cele din urmă
ne-am despărțit de cârjele care ne țineau
sufletele un pic mai sus decât pragul casei
în cele din urmă
semințele nopții au rodit
în cele din urmă am înțeles
că locul pe care stăm e în formă de groapă
inima
nu mai este the main attraction
vântul subțire
se strecoară pe sub ferestrele duble
după ce-a dat glas apelor
din ce-mi aduc eu aminte
în vise luptăm cu toată puterea
pentru a supraviețui într-o formă sau alta
fără să oscilăm între dorința de a trăi sau a muri
o mașină de epocă scufundată într-un lac adânc
scara de fier în spirală
sala de cinematograf cu pereții de catifea
în care încă se aude zgomotul proiectorului
micuța cascadă din spatele grădinii însorite
nucul bătrân
de inima căruia atârnă o hintă goală
sunt câteva dintre imaginile
care se repetă atunci când închid ochii
un joc pe care-l practic din copilărie
întinsă pe spate
cu fața ascunsă sub palme
hai încearcă și tu
să putem schimba impresii
despre lumina care dispare ca prin magie
ce trist. să poți povesti o viață
în numai zece cuvinte
spunea Maurice Blanchot
cu prea mare ușurătate
și-a mai spus prin gura unuia
din personajele sale
"But I did not love that woman.
She killed herself a few years letter"
zece cuvinte. alese cu grijă.
dar restul gândurilor ascunse?
toate străzile pe care ai locuit
cu numerele lor exacte de casă
călătoriile amânate
brațele desfăcute în așteptarea altor brațe
norii eleganți și cerul cu toate ale sale
lalelele din vaza micuță de pe masă
pisica domesticită la picioare tale
cărțile de pe noptieră cărțile sufocate pe rafturi
oamenii care te-au însoțit —
rămași în urmă
cu mâinile la ochi
privind depărtările
Despair has thirty pairs of legs
(Gherasim Luca)
vremea metaforelor a trecut
cu toate că pietrele și unii oameni
se simt excluși de la jocurile realității
noaptea târziu cerul
și strada
lucesc ca safirele săpate în minele din Laos
e rece pentru sfârșitul ăsta de mai
decid să merg mai departe
200 de pași mai încolo mintea mea deschide scrisorile
pe care mi le-am scris când eram tânără
câteva lacrimi (din cauza lunii atât de singură)
însă nu le permit
fiindcă iar se va lăsa cu o insomnie sau cu o
jumătate de anxietate
față de care nu știu cum să mă port
un câine
fuge în întâmpinarea mea de parcă m-ar recunoaște
stăpânul lui își cere scuze
așa cum numai stăpânii câinilor blânzi știu să o facă
nu mă așteptam să întâlnesc pe nimeni la ora asta
îmi spune omul încurcat de absența unei lese
de prezența mea în mijlocul străzii
degeaba zâmbesc
întunericul are legile lui
întind mâna las câinele să mi-o miroase
îl mângâi ușor pe cap apoi îmi văd de drum
deschid altă scrisoare
dacă nu e ceea ce ți-ai dorit
nu e cazul să te îngrijorezi
un student a descoperit o planetă nouă
în a treia zi de stagiu la NASA
totul va fi așa cum a fost dintotdeauna
cerul va continua să se sprijine
pe umerii tai
și pe povești.
mâine va ploua
în unele cafenele se vor inventa cuvinte noi
în altele depărtarea
o chelneriță își va arunca șorțul
pe spătarul primului scaun gol
și va pleca
fericită
fără să știe încotro se îndreaptă
reading e-books by Ashbery and Frost
soft music in the background
pain
in the background
the words of love gone
these poets knew that the leaves
of the imperial trees were skilled
architects of shadow
they also knew about the winds and about the rain
and how the flowers
fought for survival
lying low
they knew the mirrors' code names
for silence
but never revealed them.
Salvador Dali's pet looked like him
and I promise you
I didn't want to write anything about this
but since I write about something each day
why not
now if you would like to do a search on google
type anteater
then chose images
I'm pretty certain you'll regret
if you did
tot ce-mi doresc. apă
deschid ochii repet apă apă apă
până o aud cum curge
un cuvânt din două silabe
îl întorc pe toate fețele
îl întind îl îngrop
adânc în nisip
îl dezgrop
îl fac cub
triunghi
piatră
îi fac adăpost
forma unei inimi
o amforă descoperită
pe un alt continent.
diminețile sosesc prea devreme
un balon rătăcit schimbă culoarea cerului
și traiectoria gândului meu singur
singur e acum cuvântul cu care mă joc
îl întorc pe toate fețele
îl întind îl îngrop îl dezgrop
îl fac cub
triunghi
piatră
îi fac adăpost
îi dau forma
inimii mele
toți anii pe care i-am lăsat în urmă
brațul stâng îndoit pe piept
imagini. construiesc altfel decât o făceam ieri
fără să mă iubesc fără să mă urăsc
palmele moi părul strălucitor
mirosind a parfum
niște uși duble care se deschid și se închid
fără efort
îmi fură toate gândurile.
ce se poate zări dincolo de ele în fugă
se pregătește încă o moarte picură viața
trebuie să părăsim locul
pe care îl ținem ocupat?
zgomotul nu întârzie. legătura
de chei scăpată pe jos. de ce port
cu mine atâtea obiecte
cartea de care nu mă pot despărți
pătată cu suc de fructe
și respirația
între plânsete și zâmbete somnul
apoi ce-și vor aminti ceilalți.
dacă