vitralii

legenda spune că atunci când Platon dormea

copil fiind

pe buzele lui se așezau albinele

mai ieri părinții ne îndemnau să căutam fericirea

filosofii- să fim simpli

am mai fost sfătuiți să dansăm cu focul

toamna cine-a adus-o aici? 

va ține cât celelalte anotimpuri

ne va aduna din toate colțurile lumii

si ne va cere tributul

iar eu ce-mi voi aminti 

din acest început de octombrie? 

Calea Lactee face parte din supergalaxia Laniakea

care găzduiește peste o sută de mii 

de galaxii trilioane de sori

un tsunami se ridică peste oraș. monstrul

ne va nimici până la ultimul

mai ieri eram vii și frumoși

străzile străluceau 

dar nu de la mătasea lunii 

și nici de la perlele ascunse în stropii de ploaie

mai reținem păsările cu solzi 

degetele înmănușate  

clopotele

conurile din sticla

vitraliile

tristețea ca o plasmă otrăvitoare

problema oricărui vis (ca să-l parafrazez pe Max)

este că tu ești personajul principal

la 4 dimineața în coaja ei

singurătatea se strânge ca miezul unei nuci amare