pământul ne recunoaște

                 I cannot tell if the day

                 is ending, or the world

                 ~Anna Akhmatova

până și pe cei mai înstrăinați

ne recunoaște pământul

trăim o viață despre care nu știm 

nimic 

ramele ferestrelor au înghețat 

număr până la trei mii opt sute în gând

banii din vis spunea mama

sunt cuvinte

doar că în ultimul timp și-au pierdut 

                          din putere

unele chiar dispar din dicționare 

(ca în visul lui Descartes 

înainte de a-și scrie teza).

un roman premiat recent 

primește de la mine o biată steluță: 

cineva a furat luna și a mutat-o 

pe altă orbită.

îți spuneam cât îmi e de teamă de viitor 

de limba cobrei 

și de stăpânirile întunericului

sfârșit de zi. cine-mai-știe în care an.

îmi înmoi inima în paharul 

cu whiskey 

înțelegând că e greșit să-ți dorești 

atâtea lucruri

soarele – împotriva omului de zăpadă  

vocea ta din mătase

– o săgeată de lumină 

care trece prin gheața ferestrei 

și spintecă pământul 

în două