cam asta e

~

nu-ți fie teamă când îți vorbesc ca unui străin 
e multă moarte în jur
e multă primejdie 

numai armele ascunse
ale celor ce ni se-aseamănă 

ne vor putea doborî 

în urma noastră 

pământul va geme se va  tăvăli de durere

timpul se va umple de bube

noaptea în brațele ei îl va ține

(imagine: Judith Jibd)

knife in the water

revăzut "Knife in the water" fără să clipesc pentru 94 de minute
Polanski at his best! 
din foarte multe poze găsite online am ales-o pe aceasta și alegerea nu e întâmplătoare,   personajul feminin nu are un rol cheie, lama cuțitului are doar două părți.

nu ne auzim

"- Cu cine-ai vrea să stai de vorbă? 
-  Cu luna. Dar nu ne auzim. Acolo stă cineva. 
-  Și ce ți-ai mai dori? 
-  Să am coadă pe cap, ca stăpânul…”
(Cinghiz Aitmatov)

 

dragă doamnă și domnule Kashi
dumneavoastră  nu doriți să știți  
dar vă asigur că ni se face poftă
când cineva deschide cu zgomot

un baton de ciocolată 
cu alune în autobuz sau la locul de muncă 
nu se mai stă de vorbă 
nu se mai admite să ne împărțim nimic
între noi

în sfârșit

s-a deschis  biblioteca aflată de anul trecut în construcție

lângă mine o fată cu ochii de sticlă
se trage de buze  își aduce părul  la gură
din când în când se uită 
speriată
la mișcările celorlați 
ea este singură. ea citește  mai departe cu voce tare 
“the secret hum of a daisy”
dumneavoastră cumpărați bijuterii din grecia și marea britanie 
vă comandați o excursie într-o țară cu climă
tropicală
 

citim mai departe din cartea durerii
pe care n-o mai citisem până acum 

“always be ready and vigilant” 
aici ziua pare că-i noaptea 
noaptea pare mai lungă decât veacul
iar dimineața 
he he dimineață de dimineață 
Mankurt ne distribuie tuturor
același număr de contracte
vă spun ca să știți
dragă doamnă și domnule Kashi

(imagine: Gulnur Mukazhanova)

Matei Levi

Să nu plângi când mă voi duce,  mă implora mama
mângâindu-mi obrazul
Nu plânge, îmi făcea iarăși semne 
când în juru-i luminile aproape s-au stins 
Hai să  vorbim  despre Dumnezeu
Matei Levi, lasă scrisul, banii nu ne mai sunt de nici un folos acum
Ne avem unii pe alţii pentru suferinţă
Spune-ne tu  despre cum își lăsau măslinii 
crengile încărcate până jos 
cum pământul năștea aburi de durere și chin 
și cât de grea s-a făcut greutatea pământului 
din noaptea aceea până acum
Între timp, au urcat  enorm prețurile  grădinilor, 
ale ascultării, cu mult, mult mai mult

(imagine Robert Malherbe)