That leaving feeling - Stuart Staples and Lhasa

 

în zigzag

de ce pare atât de important ce fac eu acum
deschid mai multe ferestre deodată
zgomotele pe care le fac degetele mele pe tastatură
nu se deosebesc cu nimic de motorul unui autobuz
prăfuit cu numărul 26
când m-am îndrăgostit prima dată
adunam frunze și plante pentru ierbar
alergam în zigzag pe crestele dealurilor îngălbenite
într-o zi la poalele unui asemenea deal m-a întâmpinat o femeie
care trăia singură într-o casă departe de lume
pe lângă basmaua verde legată în față
mai avea o cireadă de vaci și un câine șchiop
pe care-l striga "Câine". îmi era frică
sunt mulți ani de-atunci. până nu se îmbolnăvesc
visele se hrănesc cu întuneric apă și pâine
zmeie pe cer
țărmuri abrupte

an ending

 

ah de-ar putea să rămână ca lumina caldă a unei veioze 

niciun cuvânt nicio silabă niciun semn pe hârtia lucioasă

ceilalți vor continua să caute să alerge să pășească 

pe vârfuri să se roage 

să facă dragoste să desfacă aripi de oțel la altitudini aiuritoare

"unreal like music" ar accepta orice 

zgomotul ironia furia

cei care traversează în somn lungi coridoare misterioase

o vor găsi folositoare 

și nu se vor gândi la ea decât prin ceea ce este

la trezire nimeni nu-i va cere să-și reamintească 

o, I used to be a woman a window a snowflake 

până la urmă ar fi putut deveni orice 

ar fi putut lua forma cuvintelor goale

devreme ce nu avea nimic de spus

venea de undeva și mergea înspre nicăieri

ce bun final 

pentru o viață. pentru un poem ca acesta