Thursday, December 28, 2017

coincidențe

e prea mare coincidența
de parcă aseară cineva a tras cu coada ochiului  
la casa noastră
apoi a scris 
copilele și-au instalat șevaletele găsite sub brad
din pânzele albe au scos ca din joben iepurași pisicuțe și câte un peisaj călduros de căciulă 
lingurițele pline cu miere & lămâie se lăfăiau într-un ceai de gutui
el ne tăia para în cubulețe aproape egale
& n-am mai plâns  
ne-am amintit cum tăia mama perele în
bucăți mici pe vremea când fetele aveau doar doi dințișori 
vorbeam toți în același timp



se va porni o muzică

să-mi astup urechile să-mi simt pulsul prin palme
copilele se apropie de pat și mă sărută pe frunte
să mă gândesc la ele cum vor crește 
nici un sfert din povești nu s-au scris
nici un sfert din gesturi n-au fost făcute 
aici se va porni o muzică va ține
cincizeci și șapte de minute
o mini-operă modernă
oamenii își vor deschide larg ferestrele
vor întinde pături din lână să adoarmă pe ele. și vor adormi 
alții vor veni și-i vor alunga
vor ridica case noi pe pământul acela. vor aștepta cuminți
o lumină să-i lumineze



Thursday, December 14, 2017

îmi întind mâinile


ești destul de aproape de mine 
te văd în pielea ta de lumină
îmi șoptești hai gata nu mai plânge
mă opresc vreau 
să te ating
între noi a crescut un 
arbore până la cer
îți întinzi mâinile îmi întind mâinile 
simt căldura crenguțelor verzi



Wednesday, December 13, 2017

zoen owen


venisem cu o poftă nebună să vorbesc cu ei
la masa rotundă  în sala de mese împodobită de sărbătoare 
erau așezați câte cinci  
bătrâni o femeie din etiopia 
le aducea ceaiul dulceața compotul și pâinea prăjită
pe niște tăvi lucioase 
din aluminiu 
cei care puteau să se hrănească singuri 
îi priveau cu 
nepăsare pe ceilalți hrăniți de îngrijitoare 
cu lingurița două femei țineau buzele strânse 
refuzau 
mâncarea de dimineață
suferința de dimineață 
cei de la masa noastră 
își așezau 
șervețelele de pânză pe genunchi
mestecau elegant cu mișcări lente
ghiulul cu piatră roșie a lui zoen owen 
lovea masa lovea furculița
părea să-i trezească pe ceilalți 
din ce mai visau  
îi tremurau mâinile 
am auzit că scrii poezii zice zoen owen cu 
ochii fixați pe mine
de parcă tocmai 
ar fi citit informația asta 
la subsolul meniului de crăciun
îi arunc o privire încărcată cu reproș mamei
iarăși curcan pentru masa de prânz
exclamă dezamăgit zoen owen
pe masă erau niște flori roșii 
fără miros 
așadar poezii despre ce sunt poeziile tale
fusese broker imobiliar 
a locuit în vreo 30 de case în orașe diferite
aveau seturi de valize cu rotile  
gata de prins din mers
mai spuneți-ne despre casa aceea 
cu turnul alb 
singura casă de pe strada senatorului 
nu mă mai auzea
povestea ceva despre copilăria lui
într-un orășel din kentucky
era copil de mingi la un meci de tenis   
vară-mea îmi trimite prima 
poză cu sarcina 
plasată în sfârșit bine pe uter
eu și telefonul meu ne emoționăm puternic 
scriem 
fără să despărțim  cuvintele
bătrânii
își văd mai departe de ale lor
mănâncă 




Monday, December 11, 2017

ochiul bun

mi se zbate ochiul drept ochiul bun
acum nu avem timp pentru asta
corul de copii cântă
în mijlocul pieței
vocile lor împing spațiile goale 
tot mai aproape de mare 
Mortera scrie actul 
de excomunicare
afurisește cu osânda cu care Iosua 
a blestemat Ierihonul
scrie blesteme pentru timp de noapte 
pentru timp de zi 
invocă pe Domnul să șteargă 
un singur nume 
de sub cerurile lui de vară 
am mai putea aduce 
câteva personaje  
cu prezent cu trecut
să le introducem apoi să 
le lăsăm 
se se consume singure
imitând
ticuri omenești 
amândoi ochii mi se zbat
marea se amestecă cu pământul  
caii înaripați smulg vârfurile copacilor 
luptă pe viață și moarte 
cu o haită de lupi care au 
înghițit bucăți mari din lună