Monday, December 31, 2018
Saturday, December 29, 2018
Friday, December 28, 2018
coral
ne ascundem de ploaie
într-o sală ticsită cu reviste și cărți
individul din fața mea poartă un papion decolorat
cu laptopul pe genunchi scrie
apoi zâmbește cuiva prezent în ecran
lângă el un alt individ citește o carte voluminoasă fără titlu ori nume
o asistentă medicală soarbe din când în când
dintr-o cafea starbucks
cu privirea pierdută în colțuri de pereți
de printre rafturi apare o fată
împinge un cărucior plin de cărți
pe pielea ei tatuată se deschide o pădure. păsări mari își întind ghearele pe gâtul ei
un șarpe coral șerpuiește printre picioarele omului cu papion
și-și îndreaptă ochii acoperiți de solzi
înspre noi
niciodată n-au greșit ținta
într-o sală ticsită cu reviste și cărți
individul din fața mea poartă un papion decolorat
cu laptopul pe genunchi scrie
apoi zâmbește cuiva prezent în ecran
lângă el un alt individ citește o carte voluminoasă fără titlu ori nume
o asistentă medicală soarbe din când în când
dintr-o cafea starbucks
cu privirea pierdută în colțuri de pereți
de printre rafturi apare o fată
împinge un cărucior plin de cărți
pe pielea ei tatuată se deschide o pădure. păsări mari își întind ghearele pe gâtul ei
un șarpe coral șerpuiește printre picioarele omului cu papion
și-și îndreaptă ochii acoperiți de solzi
înspre noi
niciodată n-au greșit ținta
Tuesday, December 18, 2018
pe credit
mi-e totuna dacă plouă ninge
sau dacă cerul se deschide să ne arate
un al cincilea anotimp
fără să ne rușinăm fiindcă nici măcar n-am îndrăznit să ni-l imaginăm.
aceste gânduri îmi dau senzația de vagă durere. e normal
să doară. și visele dor. însă asta nu trebuia să se întâmple.
aici e un loc unde se exagerează ușor. se intuiește
așa cum ai intui că un vas din sticlă în care torni apă fierbinte se va crăpa de sus în jos
inima e prima care decade.
pe credit
primim o singură amintire despre ceea ce iubim.
perfecţiunea nu cere martori
pare atât de firesc să urmărim o singură
fericire care să ne țintuiască pieptul.
fantastic. nu e să fie.
even better.
metaphor - the opportunity of a lifetime.
you don't like it? sorry. that's fine. not everything
is going to be that weird from now one.
I promise you'll have fun. I promise I will talk nicely. I promise
to make everyone around me happy
truly happy.
sau dacă cerul se deschide să ne arate
un al cincilea anotimp
fără să ne rușinăm fiindcă nici măcar n-am îndrăznit să ni-l imaginăm.
aceste gânduri îmi dau senzația de vagă durere. e normal
să doară. și visele dor. însă asta nu trebuia să se întâmple.
aici e un loc unde se exagerează ușor. se intuiește
așa cum ai intui că un vas din sticlă în care torni apă fierbinte se va crăpa de sus în jos
inima e prima care decade.
pe credit
primim o singură amintire despre ceea ce iubim.
perfecţiunea nu cere martori
pare atât de firesc să urmărim o singură
fericire care să ne țintuiască pieptul.
fantastic. nu e să fie.
even better.
metaphor - the opportunity of a lifetime.
you don't like it? sorry. that's fine. not everything
is going to be that weird from now one.
I promise you'll have fun. I promise I will talk nicely. I promise
to make everyone around me happy
truly happy.
Sunday, December 16, 2018
poezia
the infant is crying for his mom
his crying-
the story of an abandonment
poezia nu îți caută nervii
nu-ți pretinde toate orele nopții
nici umbrele
nici tăcerea
în armura ei fixă
o doare undeva de suferința ta
din care ți-ai făcut față de perină
de tristețea ta
de inteligența ta sclipitoare
poezia e infantul care plânge cu lacrimi după mama lui
limbajul îți vrea sângele
până la ultima picătură
nu șanțurile în care ai borât
nu podelele pe care ți-ai desenat cu limba sfârșitul
nu curvele nu ploaia nu întunericul
nu renunțarea
nu eșecul.
critica voastră means nothing to me
nothing.
I'll never be one of yours.
never.
his crying-
the story of an abandonment
poezia nu îți caută nervii
nu-ți pretinde toate orele nopții
nici umbrele
nici tăcerea
în armura ei fixă
o doare undeva de suferința ta
din care ți-ai făcut față de perină
de tristețea ta
de inteligența ta sclipitoare
poezia e infantul care plânge cu lacrimi după mama lui
limbajul îți vrea sângele
până la ultima picătură
nu șanțurile în care ai borât
nu podelele pe care ți-ai desenat cu limba sfârșitul
nu curvele nu ploaia nu întunericul
nu renunțarea
nu eșecul.
critica voastră means nothing to me
nothing.
I'll never be one of yours.
never.
Friday, December 14, 2018
*
îți vorbesc mult repede și tare de parcă un tren de mare viteză trece pe aici în același timp de parcă aș bate cuie în oasele noastre să le țin pentru totdeauna împreună. cel mai greu de străpuns sunt cele micuțe care nu pot primi atâta greutate
renunț și tac. tăcerea mă preface în lavă. mă preling pe niște scări circulare în sus până la singura stea vie cât ochiul aprins a lui Dumnezeu în care noi nu ne vedem fiindcă nici nu suntem. atunci fac cale întoarsă. trec de iarba rămasă sub zăpadă până dau de singurul om îngropat în hainele tale și mă cutremur. simt durere și frică.
urlu până când nu-mi mai văd mâinile cu care îi zgâlțâi pieptul să-l întreb când ți-a furat veșmintele și unde te-a ascuns. viu să mi-l aduci îi strigam celui mort și știam că nimeni nu mă aude
renunț și tac. tăcerea mă preface în lavă. mă preling pe niște scări circulare în sus până la singura stea vie cât ochiul aprins a lui Dumnezeu în care noi nu ne vedem fiindcă nici nu suntem. atunci fac cale întoarsă. trec de iarba rămasă sub zăpadă până dau de singurul om îngropat în hainele tale și mă cutremur. simt durere și frică.
urlu până când nu-mi mai văd mâinile cu care îi zgâlțâi pieptul să-l întreb când ți-a furat veșmintele și unde te-a ascuns. viu să mi-l aduci îi strigam celui mort și știam că nimeni nu mă aude
Thursday, December 13, 2018
*
we are not
helpless as little children but later
when we face love
the leftovers from your table would feed me
for the remaining of my days
when we face love
the leftovers from your table would feed me
for the remaining of my days
Wednesday, December 12, 2018
*
nu te grăbi. neantul așteaptă și va ataca
dacă ți-ai găsit vocea lăuntrică înseamnă că iubirea e foarte aproape
ai venit din întuneric și te îndrepți înspre el
tot ce se va scrie a fost deja imaginat de altcineva
visele trebuiau să rămână unice
atașate de oasele tale
nu-ți mai aparțin. cineva ți le ia și le pune deoparte
extracții fără durere
ca niște inele din chihlimbar luate seara de pe degete
încremenită în tine. absorbită în gândul tău
faci semne micuțe în formă de litere
în altă emisferă este deja mâine
pentru tine ziua crește în timp ce pășești
fă-ți plăcerile mici întinde-te aici
și așteaptă-ți trecutul
în cenușa lui nu caută nimeni
dacă ți-ai găsit vocea lăuntrică înseamnă că iubirea e foarte aproape
ai venit din întuneric și te îndrepți înspre el
tot ce se va scrie a fost deja imaginat de altcineva
visele trebuiau să rămână unice
atașate de oasele tale
nu-ți mai aparțin. cineva ți le ia și le pune deoparte
extracții fără durere
ca niște inele din chihlimbar luate seara de pe degete
încremenită în tine. absorbită în gândul tău
faci semne micuțe în formă de litere
în altă emisferă este deja mâine
pentru tine ziua crește în timp ce pășești
fă-ți plăcerile mici întinde-te aici
și așteaptă-ți trecutul
în cenușa lui nu caută nimeni
Tuesday, December 11, 2018
Monday, December 10, 2018
nu
inima nu e
flexibilă
e o casă într-un
vârf de munte
izvorul nu e departe
ferestrele luminează în și din afară
privește-o cum arde
plâng toate diminețile care vor veni. soarele arzător.
umerii singuri
plâng pământul pe care a fost ridicată odată
casa aceasta
plâng apa
care va spăla alte trupuri
plâng brațele tale triste
înălțările
coborârile repetițiile
mesele grele de coate întinse
izvorul nu e departe
ferestrele luminează în și din afară
privește-o cum arde
plâng toate diminețile care vor veni. soarele arzător.
umerii singuri
plâng pământul pe care a fost ridicată odată
casa aceasta
plâng apa
care va spăla alte trupuri
plâng brațele tale triste
înălțările
coborârile repetițiile
mesele grele de coate întinse
clopotele care nu se
mai mișcă
plâng toate vocile înecate de plânset.
numai ochii tăi și păsările
mai sfințesc cerul
cercetătorii ne asigură că avem nevoie
de nouăzeci de bilioane de ani
să ajungem până în cealaltă parte a universului
iar asta doar dacă am călători printre stele
e vremea noastra de-acum
și-a nopților negre
plâng toate vocile înecate de plânset.
numai ochii tăi și păsările
mai sfințesc cerul
cercetătorii ne asigură că avem nevoie
de nouăzeci de bilioane de ani
să ajungem până în cealaltă parte a universului
iar asta doar dacă am călători printre stele
e vremea noastra de-acum
și-a nopților negre
Tuesday, December 4, 2018
*
ecoul
absenței
dintr-un
piept
în altul
și rânjetul
batjocoritor de după
al
întunericului
Monday, December 3, 2018
odată
și eu purtam
grija lunii, a minții mele, și-a scutecelor de unică folosință
mijeam ochii de
parcă lumea era prinsă într-un ecran
pe ceilalți îi
vedeam ca pe unul singur
nu mă grăbeam
să ridic mâna să opresc ceva din mers
să ajung
nicăieri
meniul zilei se
citea cu voce tare
ah, bune mai
erau cuvintele
și nu ne dureau
Sunday, December 2, 2018
mai e puțin
mai e puțin
până când sufletele noastre vor arde
mai trași la față mai înstrăinați unii de alții
copiii ascunși în căsuțele păpușilor și-a ursuleților de pluș
vor umple străzile
condamnații își vor lăsa scaunele electrice
și vor cânta într-o limbă moartă
oh ubi coepimus (de-unde să-ncepem)
mai e puțin
până când norii din vis își vor întinde mâinile și ne vor îmbrățișa
ca pe niște păsări abandonate
ziua de mâine e deja aici atât de aproape
un pic plânsă un pic trasă la față
până când sufletele noastre vor arde
mai trași la față mai înstrăinați unii de alții
copiii ascunși în căsuțele păpușilor și-a ursuleților de pluș
vor umple străzile
condamnații își vor lăsa scaunele electrice
și vor cânta într-o limbă moartă
oh ubi coepimus (de-unde să-ncepem)
mai e puțin
până când norii din vis își vor întinde mâinile și ne vor îmbrățișa
ca pe niște păsări abandonate
ziua de mâine e deja aici atât de aproape
un pic plânsă un pic trasă la față
Saturday, December 1, 2018
pentru zilele când
îți vei trece degetele
peste pojghița rece de pe geamuri
ți se va face dor
de aroma aceea blestemată
a dulceții de gutui
dintr-un borcan spart între dinți
Subscribe to:
Posts (Atom)