seara cade așa cum cad sufletele soldaților
într-un război care nu le-a adus decât o ultimă
lacrimă înghețată și-o dată exactă pe mormânt
nu am nici cea mai mică idee de ce mirodeniile
de pe rafturile magazinului indian din cartier
m-au făcut să mă îngrijorez
de semnele care mi-au apărut de curând pe brațul drept
un băiat de vreo 8-9 ani vorbea cu tatăl lui
uite tata eu știu că mama caută vopsea henna
hai să i-o cumpărăm noi acum
n-am mai ascultat unde-a dus conversația lor
deși e a doua natură să prinzi ce zic ceilalți
să le înghesui într-un volum
pe lângă impresii despre lumina din spicul de grâu
chipul lui Narcis
râsetele Meduzei invenții rumegușuri
soarele dintr-o zi de miercuri etc.
ca un jurnal al fericirii ținut de un angajat
al unei agenții de turism care nu va ajunge vreodată
în niciuna din vacanțele exotice pe care le vinde
No comments:
Post a Comment