Thursday, February 21, 2019

împreună


mă voi închide într-o zi undeva într-un loc fără cer

cu mine niște cuvinte care vor tot timpul să imite oamenii gâtuiți de emoție

să le zicem cuvintele oblio cu gurițele lor mici și urechile

exagerat de lungi nerăbdătoare să se ridice odată bariera

să se dezvelească vitrina să îmbrâncească cineva manechinii 

noi să le oferim haine și hrană iar ei la schimb 

să clipească măreț 

ca picătura de ploaie pe coperta oceanului

împreună ne vom ține de cald de frig & de frică

o să ne spunem toate secretele toate până la 

ultimul care e cel mai dureros 

împărțind aerul rămas doar între noi pe pătrățele 

așa cum se vede pământul din avion 

un pătrățel vouă unul mie

vor fi multe și bune și nu ne vom mai sătura unii de alții

de departe se aude

cum se împarte iubire în stânga și-n dreapta 

ca portocalele de crăciun și-o să vrem și noi 

ne vom pune căciulile de iarnă ce dacă aici încă nu ninge? 

o să ne ciupim o să ne jucăm o să ne ținem de mâini 

o să devenim serioși ca niște bătrâni

cu umbrele lor magnetice 

și ochii scobiți de nesomn

ni se va face sete și-abia atunci vom sta nemișcați 

lipiți de pereți 

vom atinge albul cu bărbiile și obrajii 

și vom visa mult cu ochii deschiși 

până vor veni sunetele și câteva amintiri

să ne adoarmă


Tuesday, February 19, 2019

atelier

lumina lacomă înfulecă tot ce-i stă în cale  
mai e și întunericul îmi zici  
nu. acela e moale ca o apă de ploaie  
bun doar pentru părul femeii cu umerii goi îți zic  
întorcând capul ca gura mea să ajungă la urechile tale
atelierul meu micuț de cuvinte are rafturi șubrede sprijinind pereții
câteva cioburi ascuțite țin câinii de vânătoare la distanță
din lipsa ta voi face un mușuroi de furnici  
îl voi hrăni cu bucățele de aer îl voi ridica  
deasupra capului și voi zice aici  
este una din durerile lumii uite-o cum se mișcă  
o primăvară un început de toamnă și iar de la capăt
alege-ți un nume care să nu poată fi pronunțat  
de nicio sentință de condamnare
care să se rotească precum floarea soarelui după soare  
mă opresc brusc și tac
în ziua în care îți vei dori din toată inima să ai un nume care 
să vorbească în locul tău  
totul se va sfârși  
acolo
cu el


Tuesday, February 12, 2019

copaci

îmi acopăr umărul gol cu umbra ce-mi apăsă inima
și mă lasă cu mult
mult mai singură decât m-a găsit
alunec alunec și mă prăbușesc
peste întuneric
îmi închid ochiul cu încheietura mâinii
din vârful degetelor îmi curg lacrimi care nasc alte lacrimi
care nu mai nasc nimic
iarăși miroase a primăvară și-a înviere
de trunchiuri de copaci orfani
nepriviți


Sunday, February 10, 2019

disobedience

rândurile celuilalt nu-ți mai plac
le faci singur pe următoarele
în capul tău
nimic nu te mai miră
cine n-a triplat drumul de la brutărie până acasă
în vacanțele scurte de iarnă?
în sud păsările rup bucăți mari
din cerul de culoarea sângelui crud
cea mai urâtă creatură trăiește pe fundul oceanului
nu poate fi adusă vreodată
vie la suprafața
pântecul femeii iubite
harpa măiastră
cântecul disperat
puii de rață sălbatică
fotoloiul retapițat
în care adormi fără să decizi
dacă ești pregătit pentru încă o viață



today, Deerfield, Illinois









Tomaz Salamun



Saturday, February 9, 2019

to my friend, Oana

aici e soare e gri uneori
undeva aproape bate un clopot
trezește șoferii de uber
dumnezeu e ascuns în volanul mașinii lângă aerbag
& în umbra pietonului ajuns cu bine pe caldarâm
stelele rostogolite ca pietrele într-un ceaun
pământul nostru e alb
cerul roșu
ne înmuiem degetele în el scriem
to justify our existence
și zecile de perechi de pantofi


Lake Michigan in February






Friday, February 8, 2019

cobori

în trecut până acolo unde nu existau
definiții pentru sentimente
poezia aceea de dinaintea limbajului
ritmuri ritmuri
ritmuri primitive
te speli pe ochi în viteză să nu uiți
de ce erai fericit nu cu mult timp în urmă
netezești ce vezi în oglindă
un chip aproape străin
conturul buzelor pleoapele nebunia
ruinele încă se țin de pământ
obosindu-l încet
înainte de-a se lăsa înghițite



Sunday, February 3, 2019

Richard Jackson

seriously, any of his poetry books you can find...

"Sometimes it seems the stars are out only to protest
the darkness we make"