Blue Monday

 

It turns out we are buried alive

in the chamber of someone's else's heart

~ Richard Jackson

Nu mai aștepți răsăritul să-ți recompună liniile feței

lacrimile rămân uscate pe gene. în 1624 

Georges de La Tour (aflu dintr-un tratat despre puterea muzicii de Quignard)

vinde lacrimile Sf Apostol Petru pentru 650 de franci 

acum e găzduită de Muzeul de Artă din Cleveland

odată ajuns pe creasta abruptă a stâncii 

nu-ți promiți să o urci din nou

vântul e un zeu orb căutându-și trecutul 

prin toate colțurile pământului 

și stelele râd cu o poftă nebună 

înecându-se în praful lor cenușiu

licăririle pe care le admirăm de aici sunt ultima lor respirație 

înainte de-a se preface în pietre 

de cealaltă parte a universului Persefona 

"își împarte timpul între infern și paradis"

legenda spune că n-ar fi fost prea întristată de compromis

fără mâini ucidem pentru hrană pentru un loc cu vedere la apă

fără inimi umplem pământul de singurătate

fără ochi înălțăm biserici cu turnuri semețe și scări în spirale 

bem din cupa victoriei înainte de-a ajunge la capăt

folosim întunericul ca pansament pentru răni

noaptea aceasta îmi cere să o țin bine minte 

îi voi da un nume de ruină 

de frică 

de înger păzitor

ori poate ceva mult mai simplu 

cum ar fi blue monday 

ori utimul nor