Spicul

m-am trezit cu aerul cofetăriei Spicul în nări

(aceea de lângă Mețianu)

nu știu vreo altă patiserie cu vitrinele 

aburinde de la cornurile proaspete la 5 dimineața

cineva a spus 

toate umbrele imită trupuri de femei

cineva a spus 

aș putea ghici ce știa Adam atunci când a dat nume mărului

cineva a mai spus (poate eu)

se poate trăi ca într-o ilustrată

păsările care ne-au însoțit ieri

cu trilul lor plin de speranță 

               despre ele cândva ne vom aduce aminte

soarele 

împingea cerul cu umărul peste deal 

aceasta-i ordinea firească:

mai întâi tu 

apoi țesătura visului (durabilă)

apoi ochii de lumină 

din gulerul călduros al toamnei