Mazurca 32

           

tu mai știi cine ești?

în orice direcție s-ar mișca întunericul leagă la ochi întunericul 

apoi orbecăiesc împreună 

mâinile și glasul te pot trăda 

inima niciodată 

încearcă Chopin îți va rearanja orele de somn 

și cutele frunții

știai că la șase ani stingea lumânările 

pentru a compune pe întuneric?

suntem făcuți pentru suferință

grecii împărțeau daruri în numele frumuseții

dar liniștea 

cine-o va apăra?

steaua-de-dimineața se află la 28 de miliarde 

de ani-lumină

astrofizicienii se inspiră 

din întrebările filozofilor 

pentru a afla de ce mai degrabă există ceva 

în locul nimicului

zborul păsărilor e una cu cântecul lor 

în fiecare dimineață ochii mei ridică cerul 

deasupra oceanului 

te iubesc alte cuvinte nu mai există

Mazurca 32 le-a înghițit chiar acum 

norii pufoși și albi ca zăpada 

sunt 

și ei 

duși