Caro diario

 

aș fi vrut să-ți spun

întunericul nu e doar în ceașca mea de cafea 

aș fi vrut să-ți spun 

dar n-am vrut să te îngrijorezi 

că iarăși alerg seara târziu 

fără să fiu atentă la drum la mașinile care trec 

în viteză cu farurile închise

nimic nu se pierde 

secundele se mișcă altfel

ochii tăi în locul ochilor mei 

pentru totdeauna cât de frumos e cerul 

presărat cu luminițe argintii 

și-aș mai fi vrut să-ți spun 

ce mă înspăimântă cel mai mult

o neiubire amestecată cu alta

noaptea urmată de noapte

dunele nesfârșite ale deșerturilor

despărțirile

capcanele deghizate în tăceri

chipurile fără expresie 

cimitirele fără cruci