în căutarea unei guri de cer

de zile întregi plouă fără oprire sunt vinovată 

de lipsa soarelui sunt vinovată pentru fiecare 

clipă în care nu am iubit destul

și pentru 

sfârșitul brusc al copilăriei mele (demult)

doi melci urcă cu greu pe trunchiul 

unui copac în căutarea unei guri de cer

și nu poți să nu te intebi câte vietăți mai adăpostește

ceea ce știm despre fericire 

nu e același lucru cu fericirea

ceea ce se desprinde dintr-o inimă fragilă

aduce a frumusețe și-a moarte

aș vrea să-mi amintesc 

unde dădea ușa din vis 

și câte încăperi au rămas mai departe închise

stelele

pioneze împlântate în pânza de kerosen a cerului

curbează la infinit timpul

întunericul își trage rădăcinile grele de sub case 

și le înghite pe rând așadar iarăși noapte vânt

încerc să-i recunosc vocea

șuierul ascuțit ca marginea unui cub 

de gheață în mijlocul pieptului rotițele 

unei jucării 

se pun în mișcare 

de parc-ar fi un suspin - un fluture care se tot îneacă

apoi liniște

străzile golite de oameni de râsetele lor 

de minciuni