potawatomi

(February 28, 2017)

celui care te citește

și numai lui să-i rămâi dator

topești pagina. îi îndoi cele patru colțuri

avionul poate zbura

deasupra unui cer de cenușă

pacea-i rotundă ca ligheanul cu flori al bunicii

ea știe să frământe

așadar frământă cum trebuie

și iese

aluatul se revarsă pe masă

în toată încăperea

răpirea din serai nu se mai vede

nici fântâna din curte nici omizile verzi

uriașe

cu milioanele lor de piciorușe fragile

inutile

nici dârele lor lipicioase

din coșmar în coșmar

nici satul nici dealurile zăbraniului

nici măcar cerul

ce bine că nu se termină așa

bunica revine împreună cu ea toto cutugno

primăvara mirosul de plăcinte

și pofta de viață

(imagine: Rachel Ann Austin)

o mamă ne urmărește dintr-o fereastră

o închide și pleacă

nu pășește hotărât înainte nu face salturi uriașe
se învârte ca o balerină
în cutiuța ei muzicală
mai sunt și mișcările circulare
o nepăsare feroce
îi lași pe toți. ce viteze amețitoare
poți să-ți vezi gândurile
cum se ciocnesc unele de altele
și crapă
tot mai multe cercuri
azvârlită până departe
tot mai departe de tine însăți
nu mai rămâne nimic
în afară de zâmbetul
celui care te citește

(Woman by the window, 1936 Picasso)

n-am început să scriem

suntem copiii străzii
batem orașul quauhnahuac în toate direcțiile
4 biserici 11 cantine pentru săraci
apostolii servesc
noi sărim coarda
în șase miscări exacte
înainte înapoi la stânga la dreapta sus jos
ca-n dialogul acela
pe care nu l-am citit până la capăt

perinile improvizate din cârpe

ne așteaptă să obosim
ațele viselor se vor încâlci un pic mai târziu
purtăm sandale din macramé bej
ne jucăm în soare fără pauze
o mamă ne urmărește dintr-o fereastră
o închide și pleacă

(imagine: Elisei Noata Eli. abis )