Walk with you

 

message in a bottle

nu voi mai iubi niciodată îți spui 

dictându-i sufletului tău să ia bine aminte

ochii îmbibați în smarald nu vor mai avea putere 

să strălucească în noapte

ce amăgire

îți vine ca o mănușă. toată existența ta 

într-un singur cuvânt

ești liberă să privești înapoi

nu ești decât o afacere neîncheiată.

o pată. un vis

te vei trezi dar va fi prea târziu

inima ta sălbăticită 

va mai bate 

trecând printre zgârie-norii Dallasului 

de-a lungul râului Pecos la granița cu Mexic

în jurul lacurilor peruviene la mare

altitudine 

unde aerul e mai greu decât cerul

ori la masa tăcerii. 

daca te-aș pierde luna s-ar stinge  

pământul s-ar împânzi cu insecte 

uriașe 

tatuate cu litere mari pe aripi:

think positive or you will die soon

parcurile și clădirile ar rămâne ocupate 

de oameni cu frunțile exagerat de triste 

din pământ se vor auzi 

gemetele cartofilor încolțind

pietrele se vor desprinde din munți 

și vor înnăbuși râurile 

daca te-aș pierde lumea așa cum o știm

s-ar nărui

și toate poemele ca acesta ar fi moarte 

din prima lor zi

a coffee table poem

nu ești niciodată singur

te uiți cu atenție la ceașca de cafea 

și-ți aduci aminte de pașii mamei prin bucătărie

sau de fața chinuită a tatălui tău 

încercând să găsească încă o scuză să plece

tanti Oros de la parter dă radioul tare și dansează 

cu un partener imaginar 

un tango în oglindă

cafeaua asta e amară 

și neașteptat de bună

pisica își întinde blana 

pe pervazul ferestrei cu gratii

în camerele de sus dorm 

cei mai iubiți copii din lume

pe genunchi un volum de Robert Bly 

pe care va trebui să-l înapoiez bibliotecii centrale

niciun semn de la tine. 

peste câteva ore lumina va face 

pentru a câta oară schimb cu întunericul

nu-și va păstra nimic pentru sine

Mother Night

           

Motto: ...We'll say goodbye/ and I'll return my dreams to earth

             ~ Jim Harrison

 

 

păstrează semnul de carte în carte

 

găsește-mă în fiecare pagină chiar dacă vei înceta 

să mă cauți

 

 

un om cu fața numai durere în loc de oase mă oprește pe stradă 

 

îi dau toti banii din buzunare 

 

monede străine

 

un împărat purtând o coroană din aur 

 

mai întâi le pipăi în dinți apoi i le pun în palmă

 

orașul în ruine cărămizi moloz 

 

acolo unde altădată fuseseră niște case frumoase

 

 

 

azvârlim resturile de mobilier în aer 

 

se înserează.  reușim să facem puțină liniște

 

privim întunericul

 

cum se desface și se întinde stăpân peste toate

 

 

ne îndepărtam fumând să ne recuperăm părinții

 

pe mama o găsesc într-o gară părăsită

 

târându-se pe coate 

fără picioare

 

o strâng tare în brațe îi mângâi fruntea arsă

 

plâng cu suspine care îmi schimonosesc fața

 

îngrozită că nu ne vom mai putea trezi

 

că nu vom mai avea 

soare 

apă 

și așa mai departe...

 

Para

într-o altă duminică

într-o altă duminică nu voi mai fi aici 

iar scaunul acesta va avea în continuare patru picioare

the teapot va ajunge la groapa lucrurilor uitate

și toate ferestrele pe care degetele mele 

au scris numele tău din respirația mea caldă

vor mai lăsa lumina să treacă 

e liniște 

niciun pas nu o mișcă 

nicio pasăre nu o dezmiardă

în inima mea crește ceva necunoscut

se înalță