încerc să memorez
poate albul ochilor nu e cel care păstrează durerea
poate lumina care vine înspre ochiul tău este doar rana
de dinainte de-a te fi născut.
lumina nu se schimbă
așa cum nici sufletul care ți-a fost dat încă din pântecele mamei tale
nu se schimbă.
șiruri lungi de case dărăpănate scoase la licitație
tu n-ai să obții una
cu doar câteva sute de dolari
pe care-i adună banca ta pentru tine
numai ca să-ți trimită la fiecare sfârșit de lună
o factură pe care scrie cu litere mari negre:
am numărat. noi suntem cei care număram pentru tine.
noi întotdeauna vom fi aici să număram
pentru tine.
câteva femei tinere în rochii albe lungi
conștiincioase ca niște clepsidre privite dintr-o parte
cu ochii de culoarea pământului
zâmbind larg în fața unui aparat de fotografiat.
încerci să rupi rândul să intri în cadru
ajungi într-un lan de porumb și urli cât te ține gura
mamă vino
de oriunde ești sau nu
mai ești vino
ori trimite-mi o altă mamă
să vadă și ea
aici nu mai e nimic pentru mine
nu se poate trăi printre lacrimi iar fără ele nu poți lăsa notițe
cu scrisul tău de mână
nu poți înnebuni după ce tocmai ți-ai vopsit părul în șuvițe
nu poți rămâne pe loc când pământul se învârte
când inima îți sparge pieptul
haide înăuntru cu mine încă o dată
strada e-n beznă
din camera noastră am făcut o grădină
