Sunday, March 31, 2019

n-aș fi putut să te văd


 
”We are alive we are covering our eyes
             tell the spires”
Michael Palmer, Codes Appearing

 

cu ochii aceștia

trecuți prin pântecele mamei mele

n-aș fi putut să te văd

cineva mă ajută 

mă ține de mână

și-mi arată drumul

care se sfârșește 

deîndată ce-am făcut primul pas


Saturday, March 23, 2019

cânt

calc pe sângele meu ca pe un covor roșu
            în urmă nimeni nu a văzut
cum am fost otrăvită de-aceeași
      speranță
              nu mă mai ascult
              ies din orașul
       ăsta prin care curg râuri venin
trupul meu a adunat destul timp
stătut.
         oasele mele s-au îngrășat
de singurătate
               am plecat înspre sud
îmi agăț ochii în păsări. cânt



Thursday, March 21, 2019

tu


tu care treci prin fața mea ca un fum 

ca o adiere pe apă 

și-mi legi sufletul de acest pământ negru 

în care clipește din când în când un ochi de uriaș tandru

tu care mi-l arăți pe dumnezeu cu degetul 

atunci când un copil își oprește brusc rugăciunea să fugă la joacă 

și-mi spui că nu există nimic 

până când cerul nu-și răstoarnă tornadele 

ca pe niște butoaie goale 

(un actor prost imitând viețile noastre) 

tu care și atunci când ești nu știu dacă ești 

sângele tău dă întotdeauna în clocot 

și se aprinde ca o otravă

învață-mă să ating creștetul amiezii cu mâna 

să nu-mi fie teamă

căci moartea nu-i mai mult decât ultimul cântec

la sfârșit de spectacol



Tuesday, March 19, 2019

Avalon, Secretele emigranților fericiți de Bogdan Suceavă, editura Polirom, 2018


Căutăm cărți în care să ne regăsim. “…stăpâni când nu suntem decât pe zi/ nu te gândi la mâine, nici la ieri”. Magda Isanoș, una dintre preferatele mele, ne ține ancorați în poezie și în vis ca într-o baie de lumină. Suntem în Evanston, un orășel din vecinătatea metropolei Chicago. Abraham, un creștin ortodox din Eritrea, Etiopia, ne povestește despre vecinii lui protestanți, cum dansează ei seară de seară în mijlocul străzii, o stradă din partea de sud al orașului plină cu emigranți sosiți aici de pe continentul african. Dansurile și culorile, așa cum sunt povestite de el, ni se învârt în cap și prind viață. Ne mai povestește despre porumbeii din Africa copilăriei lui- cum îi hrănea apă cu zahăr și firmituri ca să se întoarcă mereu la el. Și era acolo o pace, ne povestește el mai departe, care se așeza peste toate zilele precum roua dimineții peste degetele lor desculțe. Mai aveau mult timp, același timp care ni se dă și nouă, acum, să vorbim. Trăim într-o țara de emigranți. Povestitorul Avalonlui, Bogdan Suceavă, ne trece prin anii lui de studenție petrecuți în Lansing, Michigan, un pic mai la nord de suburbiile noastre. O altfel de America, văzută din camerele de cămin ale Universității de Stat Michigan, din sălile de curs la programul de doctorat în matematică, din holurile cu zeci de interviuri pentru joburi, o America văzută din ochii emigrantului sosit aici, nu ca să ceară, ci ca să dea, primind în schimb, o viață normală, neirosita. Ca o zi de primăvară undeva prin California ori Arizona, locuri prin care ne mai plimbă povestitorul, cu mult farmec, talent și cu nostalgia zilei de ieri.





On brûlera


Sunday, March 17, 2019

Ibsen

"Prietene fii cu credință
Pierderea e buruință,
Iar pierzând tot- câștigi deci
Numai ce pierzi e-al tău pe veci"


Wednesday, March 13, 2019

whose party?



so I speak:
whose party? 
de jur împrejur vidul
sprijinindu-se de el însuși
n-am avut curaj să trec de partea poemului
bună ziua realitatea mea dragă bună ziua
noi două purtăm aceeași piele 
demult n-am văzut soarele însă atingem cu fruntea pământul
cine mi-a întors patul într-o dungă? 
și mi-a ascuns pietre prețioase sub unghii? 
în pieptul meu e o apă stătută 
din ziduri ies fețe prelungi fără gură
you failed again 
(îmi spune din priviri cea din urmă)
 





End of the World


Else Lasker-Schuler  (1869-1945) born in Elberfeld, Germany

End of the World

There is a crying in the world,
As if the good Lord had died,
And the lead shadow, which falls down,
Suffers gravely.

Come, let us hide nearer each other…
Life lies in every heart
As in coffins.
You! let us kiss deeply-
A longing throbs against the planet
On which we must die.

Thursday, March 7, 2019

Andrée Chedid ( 1920 - 2011)


What Are We Playing At?

 
What else can we do

but garden our shadows
while far away
the universe burns and vanishes?

 
What else can we do

but visit with time
while nearby

time times us to death?

 
What else can we do

but stop at the horizon
while far away
and nearby-

 
the real collision

____
(traducerea mea în limba română după traducerea în limba engleza a lui Samuel Hazo and Mirene Ghossem)

de-a ce ne jucăm? 

Ce altceva putem face?
ne îngrijim umbrele 

în timp ce în depărtare 
universul ia foc și dispare


Ce altceva putem face?
stăm de vorba cu timpul
în timp ce el  de foarte aproape 
ne sortește morții


Ce altceva putem face? 
decât să privim orizontul
izbirea adevărată  
dintre un foarte departe
și un foarte aproape