carte de poezie

 

șansă

 "Târziu pe la ceasul amărăciunii' ne spune un clasic

și nu reușesc să-mi amintesc ce era mai departe

norii s-au domolit

seara se arcuiește blând peste case 

în paharul alungit din mâinile mele 

un cub de gheață 

se dă de câteva ori peste cap 

apoi își arată sclipirea pe suprafața apei  

o zbatere crâncenă 

de parcă ar avea un viitor

în oglinda lui rece îmi văd chipul 

ca o pâine albă 

firele de fum ale caselor par să se-nalțe 

să-și urmeze cărarea însingurată

numai în visul Tău existăm

și cu puțină șansă unul în altul