se face noapte aici te ridici și pleci
murmuri ceva atât de șters
de parcă ziua asta a
respirat printr-un singur plămân
și acela bolnav
de parcă cineva a tors lumina
în fâșii subțiri subțiri
de fum
îți simți sufletul rezistent ca o nuia
două picături de lacrimi cad dintr-un ochi
fără să se pornească dezastrul
din urmă se aude un tropăit
sunt numai norii negri care se joacă
cap pajură cap pajură
ce-ți pasă mergi mai departe fără biografie
senină ca o poveste de-o singură pagină
ca un fundal invizibil dintr-un desen
