am mâncat un măr galben
doream doar să mă răcoresc
am lăsat destul
de mult pe cotor
așa cum făcea doamna farcaș
învățătoarea mea din clasa
a 2-a
apoi m-am lăsat într-un cot
am strivit cotorul
după care am început să mă-ntristez
ușor
uitasem că l-am lăsat acolo
nu se face
să dai vina pe-un fruct
sau pe ce-a mai rămas din el
de partea cui ești tu?
heidegger “poetry- no game…”
arunc
și eu zarul
deși știu dinainte
în partida asta
nu se câștigă
ce bine e
când poți să participi
poezia- poftă de inimă
de nesomn
ceaiul fierbe la foc mic
în miezul nopții
nu mă ridic
felia de pâine
e deja
arsă
aducem
pe lume copii
zâmbim
când își întorc
capetele după lumină
să-și facă curaj
pe tălpi
straturi subțiri
de lut
mamele le sărută și cresc
cresc
Dumnezeu se uită
înfloresc crenguțele într-o grădină
de vară
pe la ora șapte și jumătate
m-am imbrăcat și-am plecat
la muncă
am corectat contracte
până mi s-a făcut foame
nu mă așteptam
să fim cinci oameni la masă
de obicei
mănanc
singură
și mai înghit bucăți mari de
aer
de interior