nu

inima nu e flexibilă

e o casă într-un vârf de munte
izvorul nu e departe
ferestrele luminează în și din afară
privește-o cum arde

plâng toate diminețile  care vor veni. soarele arzător.
umerii singuri
plâng pământul pe care a fost ridicată odată
casa aceasta
plâng apa 
care va spăla alte trupuri 
plâng brațele tale triste
înălțările 
coborârile repetițiile
mesele grele de coate întinse

clopotele  care nu se mai mișcă
plâng toate vocile înecate de plânset.
numai ochii tăi și păsările
mai sfințesc cerul 
cercetătorii ne asigură că avem nevoie
de nouăzeci de bilioane de ani 
să ajungem până în cealaltă parte a universului
iar asta doar dacă am călători  printre stele
e vremea noastra de-acum 
și-a nopților negre