pe
mama a tăiat-o în frunte un vraci
să-i
alunge boala
pe
tata nu
el
n-a fost niciodată bolnav
și
nici nu e tipul de om care să creadă
în
vraci și alte bazaconii
ne
aflăm în cimitirul poemelor
de-o
parte și de cealaltă
coloane
lungi de cuvinte
ici
colo mai apare câte un om
care
se bucură de soare
de
la răsăritul până la apusul lui
care
poate atinge și cele mai firave obiecte
cu
umbrele lor de fum
le
poate trece
dintr-o
zi în alta
fără
să le pretindă schimbări
spectaculoase
de
teamă să nu cumva secătuiască rezervele
de
schimbări ale zilei
dacă
privești atent
bulevardele
și autostrăzile în mișcare
nu
mai înțelegi de unde a început totul
faci
un semn
în
locul în care ai stat și-ai privit
te
îndepărtezi
aerul
lovește cu putere într-un piept sănătos
lăsându-i
urme adânci
un
câmp brăzdat de-a latul
un
singur anotimp
nu-ți
fie teamă
va
rămâne locul acela
în
care ai stat și-ai privit
