până la urmă
se va găsi o bucurie care să ne strângă de gât
într-o zi de luni
mai trebuie să răbdăm
nu o să mai dăm din picioare
alte gesturi se vor desprinde
fără să lase în urmă
ceva care ar merita spus
orele se evaporă
nimicul o să fie din nou ce-a mai fost
aerul va mânca și va bea numai aer
firul de păr vechi va lăuda firul nou
inima nouă
se va rușina de inima veche
nu mi-ai deschis nici pentru o vizită scurtă
doamne cum mă vei privi când voi da buzna
cu toate catrafusele mele în casa ta
îmi dai dreptate când strig ies și trântesc ușa
merg fără oprire
mersul îmi face bine
mă calmează
altă mișcare nu pot duce până la capăt
știi cum sunt
cum renunț la lucruri la locuri
la vise la oameni
vremea de-afară se asortează
numai pietrele sunt mai libere decât noi
nu stau prinse între orele nopții
sunt lăsate să doarmă
merg pe pământul rotund
scriu și mi se pare că iarăși
mi se face dor să te caut
cum se-apropie ziua de dinaintea
zilei de luni
