zăpada
să se lipească de vârfurile caselor
să
adormim tăcuți cineva să ne asculte bătăile inimii
pentru încă un pic
umerii cad se ridică brusc
mirarea dispare cum un păianjen
îndrăznesc să-mi doresc să mă bucur
pe loc gata start
noaptea își înfige ghearele
ne prefacem că nu știm
legăm cuvinte în așteptarea zilei fără sfârșit
în bucătăria de vară a bunicilor
he he ce mult ne-a fost dat
și îndată luat
pagini întoarse povești cu sirene și
căluți de mare
livezile de caiși
bine. voi mai pierde
încă o dată
în fața tavanului alb
și-a unei pâlnii din granit de brocken cu inscripții banale
așa cum era de așteptat
o ploaie măruntă va cădea
