liniștea aruncată într-un colț
ca un fermoar stricat
pe pereți fragmente din viața mamei
din viața noastră
timpul îngălbenea între noi
de la minut la minut
lângă mine tace fratele meu
cu fața întoarsă spre fereastră
aud tristețea cum îi ronțăie sufletul
ca o apucată
am s-o acopăr imediat
las să-mi treacă prin față
oameni leșinați de foame
dintr-un western alb-negru enervant
actorii vorbesc între ei o engleză stâlcită
să tacă!
habar nu aveam
cum iese lumina dintr-o încăpere
la ora 5 dimineața
o lavă care se scurge pe sub uși
și se-aruncă din mers
sub roțile mașinii mortuare
(imagine: Damjan Pavlovic)
