gloomy report

vom pleca și nimeni 

nu ne va simți lipsa 
pe o vreme urâtă
ca ușile unui azil de nebuni 
prin orașul ăsta
motoarele se aud lin cum frunzele
în desprindere 
deschizi ochii și nu ți se mai arată o poză cu dinți 
nu mai răspunzi cu rapoarte
săptămânale 
obligatorii de “stress management techniques” 
ai căzut 
nimeni nu se apropie să-ți pipăie pulsul
sandalele verzi ți se scufundă 
în pământul cu miros de  mocirlă
să mă ridic să trec strada asta încă o dată
pe cer un balon
în derută
duce plânsetele unui copil