apreciez eforturile oamenilor buni de-a rămâne indiferenți
nu există o nebunie mai mare decât să te zbați
între crustele aspre ale nopții și sângele zorilor
să-ți tii pleoapele nemișcate
în timp ce în altă parte se scriu cărți cu titluri bizare
(Trecutul lui Dumnezeu. Ia-ți rămas bun de la pace)
să urmărești avalanșa ploii mărunte
cu ochii copilăriei când moartea era doar
o gușă elastică de curcan îndopat cu forța
când mâinile bunicilor miroseau a suc de struguri
miere și fân uscat
apele nu mai creșteau traversam Mureșul
cu bacul din lemn de salcâm
serile de vară rămâneau nisipoase
numai părul după pliculețele de șampon Larex strălucea
realitatea era firavă și lumea întreagă
din mirare-n mirare se zidea
iat-o
iart-o