cât de mult ne place mirosul toamnei
haina ei stropită de ploaie
mirodeniile picante
razele soarelui umbrele căzute
pe ochii caselor
roua stârnind un tremur ușor petalelor
de lisianthus
vocea prietenului neobosita lui
iertare
jocurile de oglinzi
lacrimile care nu mai pot fi recuperate
întoarcerile acasă așternuturile albe
rafturile încărcate de cărți
cu miile lor de brațe
care ne ridică
și ne leagănă
când ziua se scurtează
când tăcerea toarce pe pagină
când pământul se zdruncină
luând ce-ar fi putut să mai lase
No comments:
Post a Comment