străină pe lume nu-mi mai știam locul
știam doar că venise și rândul meu
să rămân unde eram
râurile curg cum curgeau
stelele sclipesc cum sclipeau
focurile în flacără ard sub pământ
nici vântul nu mai e vânt
două refrene vechi
îmi căutau mijlocul pieptului
întunecat
în cer nu vom umbla cu privirile-n sus
nici cu capul aplecat
peste notițele de ieri
lacrima a fost abolită
ura! ura! hooray!
No comments:
Post a Comment