merită să ne întrebăm
câte morți o precede pe cea de pe urmă
merită să întrebăm
cine a golit poezia de emoție
ce e un pian fără tumultul suav de sub clape
omul fără sufletul lui - obiect rătăcit
în locurile în care ajunge când începe să plouă
fiecare anotimp își alege victimele
frunzele cu nervurile paralizate
sub tălpi nepăsătoare și miros greu
de pământ
să ne întoarcem înainte de prima privire
când aveam doar amintirea
a ceea ce va veni
să deturnăm cuvintele care operează
sub promisiunea inepuizării
să ieșim în întâmpinarea celuilalt
nu doar să trecem pe-acolo
de ce în unele nopți fulgerele sfâșie
cerul și coșul pieptului
merită să întrebăm
fără să așteptăm abisul vreunui răspuns
No comments:
Post a Comment