poem din prima parte a zilei

ridici jaluzelele

lumina decorează

sufletul tău invizibil
se luptă pentru tine
zi și noapte

tu îl crezi un uriaș care se descurcă și singur

de aceea pământul e atât de greu
de aceea simți că tu ești unul dintre vinovați

uriașii nu au nevoie de nimic
sunt liberi să-și înalțe brațele să prindă
păsările cu degetele
să reconstruiască Persepolisul
după zidurile căruia să se pitească

ce-ar fi să-l îngrijești
ca pe un nou-născut
să-l hrănești să-l dezmierzi
să-l lași să cânte
până nu se mai aude

uite-l cum a crescut!
e pregătit
pentru celălalt care vine pe neașteptate
ba să-l vândă pe nimic
ba să-l ucidă cu mâinile goale

... pământul e o plantă cățărătoare
foarte ușoară 
într-o galaxie tăiată de fluvii galbene