dezechilibru

                                                 O, what time is it in the univers

                                                     - Branko Miljkovik 

la mână port o brățară de ceramică albă în loc de ceas
am ajuns din nou la capătul zilei 

- cândva în a doua parte a vieții

(aceea mai scurtă)
ochii - ușor tulburi 

de parcă 

înserarea s-a așezat aici ca un fum
brazii văzuți 

prin sticlă 

au aceeași culoare 

ca atunci când nimeni nu-i privește
frunzele lor fac zgomote 

de lemne frecate pentru a aprinde un foc 

și păsările tac
nu mă așteaptă nimeni acum
nimeni nu-mi cere nimic
voi aștepta nesomnul
să urmăresc stelele negre mute

voi decupa cinci cuvinte de pe o carte poștală
cu reclame la case de vacanță 

și hârtie de împachetat
voi dezlega hamacul care o va lua la vale
îl voi urmări cum se rostogolește 

înspre neant

zilele și nopțile se vor întinde 

leneșe 

până acolo unde nu vor mai putea fi ajunse