nu riști nimic în fața unei pagini albe
nu te lăsa ademenită splendida simfonie
a tăcerii au început-o alții demult
ascultă. ești atât de departe
de tine însăți
tot mai departe cu fiecare
minut
nu renunți continui aceeași farsă
împarți din angoase din
tot ce-ai trăit lasă-le să se piardă
ceva în tine deja a murit
how I used to be?
noaptea îți șterge ochii umezi cu brațele ei lungi
iarna e iarăși aici cerul
se îmbracă
într-un singur nor uriaș
voi sulfa aer cald în pumni
și oasele mele mă vor auzi
