vocații

 

ce-aș fi putut spune despre 

mine 

ca răspuns la acea întrebare
o anumită vocație 

pentru contemplarea abisului
și a formelor 

geometrice în care se varsă 

melancolia

în copilărie 

îmi plăcea să fac 

totul 

în mare viteză
bicicleta pentru copii mi se părea o 

glumă
când bunicul era ocupat 

cu meciul de rugby
îi furam bicicleta ruginită
care părea 

mai veche decât fotografiile 

alb-negru 

din timpul 

războiului
după primele încercări 

îmi urmăream 

sângele clolcotind în genunchi
jucând 

tenis cu aerul 

de-afară

mă opream 

la prima fântână
aruncam o găleată de apă 

rece 

pe picioare
și o luam din loc
apoi am trecut 

la categoria profesionist
hands and worries free

suntem pregătiți pentru suferință
ca pentru sărbătoare
aventurile de mai târziu cu obiecte ascuțite
de prin bucătării

se așază singure în tabăra 

memoriei durabile

și-acum înapoi la mine

chipul meu arde 

mocnit
gura 

fără cuvinte răsunătoare 

trupul un bruș sub un cer vânăt

nesfârșit

și tu 

care îmi țineai inima 

din când în când
în inima ta vindecătoare