uși duble

toți anii pe care i-am lăsat în urmă

brațul stâng îndoit pe piept imagini

le construiesc altfel decât o făceam ieri 

         

            fără să mă iubesc 

            fără să mă urăsc

palmele moi părul strălucitor mirosind a parfum

uși duble care se deschid și se închid

fără efort 

îmi fură toate gândurile

ce se poate zări dincolo de ele în fugă

            trebuie să părăsim locul 

            pe care îl ținem ocupat?

o legătura de chei scăpată pe jos

de ce port cu mine atâtea obiecte 

cartea de care nu mă pot despărți 

                    pătată cu suc de fructe 

respirația

între plânsete și zâmbete somnul

apoi ce-și vor aminti ceilalți.

dacă.