ah, zilele vin unele după altele pentru cine se rotesc
și cine le trage la sorți?
când închizi ochii te trezești
în același oraș în care ai copilărit
când asculți tăcerea buzele iau forma
unui lotus de apă trecut
O, Dumnezeule și eu sunt a ta pentru un anotimp
de ce nu-l faci să rămână?
pământul înconjurat de ape
inimile se desfac în corturi în mijlocul deșertului
trupurile sunt pânzele vapoarelor
plutind în toate direcțiile
vântul suflă. lumânările sunt stinse
acolo unde se termină călătoria
se deschide o fereastră ca o vedere primită de departe
unii dintre noi vor desluși semnele
își vor duce la ureche o scoică
de mărimea pumnului
își vor strânge în brațe umbra
se vor preda luminii
și nu vor mai fi văzuți
