fortune cookies

liniște.  umbrele se așază pe exact aceleași obiecte ca înainte.
suntem vii. încercăm să vedem până acolo unde nu se vede nimic. 

te îndepărtezi ca un nor singur.
unii dintre noi știu cum să privească cerul
și mai sunt cei care au văzut însă nu vor spune nimănui

cum arată obrazul de lumină
al îngerilor. nu este adevărat că avem aripi
și nici că suntem ceea ce iubim. suntem
ceea ce gândim. uneori

din pricina fricii de noi înșine
devenim lucruri.
ne apropiem de sfârșitul zilei. de pe borurile pălăriei se scurg stropi mari
de ploaie. în interiorul ei
o etichetă cu litere minuscule și harta statului Wisconsin. 

de jos în sus ochișori de copii

mă imploră să alung ploaia asta rece. îmi oferă la schimb
fortune cookies corectate cu pixul: 
vei ajunge într-o țară îndepărtată
se citește acum:  vei ajunge într-o galaxie îndepărtată.
iar eu știu că greșeala e o minciună. sau invers.
ochii împăienjeniți de dorințe. de vise
iau forma amintirilor noi
netrăite.