în zigzag

de ce pare atât de important ce fac eu acum
deschid mai multe ferestre deodată
zgomotele pe care le fac degetele mele pe tastatură
nu se deosebesc cu nimic de motorul unui autobuz
prăfuit cu numărul 26
când m-am îndrăgostit prima dată
adunam frunze și plante pentru ierbar
alergam în zigzag pe crestele dealurilor îngălbenite
într-o zi la poalele unui asemenea deal m-a întâmpinat o femeie
care trăia singură într-o casă departe de lume
pe lângă basmaua verde legată în față
mai avea o cireadă de vaci și un câine șchiop
pe care-l striga "Câine". îmi era frică
sunt mulți ani de-atunci. până nu se îmbolnăvesc
visele se hrănesc cu întuneric apă și pâine
zmeie pe cer
țărmuri abrupte