ah de-ar putea să rămână ca lumina caldă a unei veioze
niciun cuvânt nicio silabă niciun semn pe hârtia lucioasă
ceilalți vor continua să caute să alerge să pășească
pe vârfuri să se roage
să facă dragoste să desfacă aripi de oțel la altitudini aiuritoare
"unreal like music" ar accepta orice
zgomotul ironia furia
cei care traversează în somn lungi coridoare misterioase
o vor găsi folositoare
și nu se vor gândi la ea decât prin ceea ce este
la trezire nimeni nu-i va cere să-și reamintească
o, I used to be a woman a window a snowflake
până la urmă ar fi putut deveni orice
ar fi putut lua forma cuvintelor goale
devreme ce nu avea nimic de spus
venea de undeva și mergea înspre nicăieri
ce bun final
pentru o viață. pentru un poem ca acesta
