în vârful picioarelor către niciodată
te-ai hrănit din propria-ți inocență
altceva n-ai încercat
ai pășit de două ori
de trei ori pe același drum
ți-ai spus voi mai merge încă o dată
cine a mers va mai merge
cine a fost lăsat să aștepte va aștepta în continuare
copacul rămas fără frunze
crede că e deja mort
ba mai mult crede că vântul e moartea
atunci când șuieră peste case
îți refuzi chipul acela de parcă nici nu există.
haide. să nu facem asta cât e ziua
de lungă. cât e noaptea.
ceasurile au stat.
am făcut tot ce era de făcut:
am iubit. am visat.
tresărirea asta
ține-o bine minte
undeva chiar acum apune soarele
