îmi pare că nici nu mai sunt

noi nu vom muri nicicând. noi am auzit
țipatul răniților mult după ce
războiul s-a sfârșit
am văzut chipul

ratării de la mijlocul vieții
când pătuțurile copiilor au fost înlocuite
cu rafturi.
Baudelaire. albatroșii din gips.
Thomas Merton. plantele cățărătoare de cameră

an după an
creștem frunze mari de lămâi
semințele călătoresc adânc sub pământ

prin capul meu câteva cuvinte se vânează
între ele flămânde. nicio satisfacție în asta
nicio bucurie

îmi pare că nici nu mai sunt.
mă las pe genunchi
îmi privesc umbra ca pe un animal de pluș
amestecată cu sânge și bruși. plâng
plânge.

mă înalț să te-ajung