până la mine

 nimeni din familia mea n-a scris bilețele

urmele ni se vor topi înainte de-a păși

degeaba ne uităm înapoi  

degeaba ne înecăm mințile în băuturi invizibile

 

fumurile căsuțelor albe

în care ne sorbim zilnic porția de praf

stau drept împotriva cerului

 

nu se mai spun povești nici poezii mincinoase

se ia prânzul în clădiri ultramoderne

la masă cu oamenii mileniului

se ascultă strategic

se răspunde mecanic

let’s touch base

sure let’s touch base

 

învață-mă cum să mă rog încă o dată

trimite-mi o altă imagine

 

un bărbat încearcă din răsputeri

să-și vină în fire

reușește când se lasă

și plânge