până acolo unde nimeni nu te mai recunoaște
legat de patul tău cu rotile
plutești deasupra grădinilor vii
gesturile florilor în direcția vântului
nu te mai agită
nu-ți mai dau dezlegări la vis
întinzi mâinile
te sprijini de crucile înclinate
ale părinților tăi
foarte
aproape de ele
nimicul
mănâncă nimicul
mai rămâne
ceva
cât să se lingă pe degete mai rămâne ceva
numai
bun pentru alte răsărituri
(imagine: Marta Spendowska)
